Archive for November, 2010

Andrei

Vreau să vă povestesc astazi despre el, despre Andrei.

Dar prima oară vreau să vă amintesc că toţi, până la unul, ducem cu noi împreună şi ceva din duhul, din spiritul celui al cărui nume îl purtăm cu mai multă sau mai puţină cinste.

Astfel încât, tânărul care poartă numele apostolului Andrei  cel ce a fost ucenic al lui Ioan Botezatorul, cel care  la o vreme dupa botezul lui Iisus, auzindu-l pe Ioan Botezătorul spunând despre Iisus: „Iată mielul lui Dumnezeu !“ (Ioan 1,36) i-a urmat lui Iisus, devenind astfel primul apostol, cel care a adus creştinismul pe plaiurile noastre, nu poate să fie decât un tânăr care are el ceva aparte, ceva care îl face să fie deosebit.

Cunosc mulţi Andrei. Fel de fel.

Dar azi voi vorbi în special despre un Andrei anume.

Andrei este un elev, un elev ca oricare altul. Ce mă face să îl amintesc aici, după ce m-am întâlnit în ultimele 2 luni cu peste 800 de elevi? Ce îl face pe el atât de special, cu ce poate să iasă în evidenţă la un băiat subţiratic şi aproape plăpând, un oarecare elev de clasa a 9-a?

Andrei are un neastâmpăr în privire, un neastâmpăr controlat, dacă pot spune aşa, o strălucire a ochilor, o atenţie încordată a fiinţei. Am o amintire vagă despre el de la primul modul când cred (sper să nu greşesc) că mi-a deranjat ora copios. “Nici o problemă, am zis eu atunci, lasă, că vine şi vremea ta!” – m-am gândit eu.

Modulele s-au scurs apoi ca o apă lină, nu-mi mai aduc aminte de Andrei. Sunt multe feţe într-o şcoală, iar eu, spre ruşinea mea, am o memorie vizuală de peştişor de acvariu: trebuie să văd pe cineva de multe, multe ori ca să îi recunosc fizionomia.

La modulul IV, după cum se ştie deja, întreb: “Pe cine iubiţi? Ce fel de dragoste aveţi în sufletul vostru?”

Majoritatea spun că pe părinţi, şi mă bucur.

Ăia mai mari vorbesc de iubit sau iubită.

Dragostea de prietenii noştrii, bineînţeles.

Cei care vor să facă mişto zic că-şi iubesc câinele, iar eu îi încurajez, spre surprinderea lor. “Sigur, dragostea faţă de animale. Şi eu îmi iubesc câinele!”

Din 800 de oameni, unul, unul singur, Andrei, a zis:

“Dragostea de ţară!”

….

După ce am terminat modulul V cu clasa lui, în ziua următoare, l-am chemat şi i-am făcut un dar special.

I-am dăruit o carte foarte dragă mie, “Fericiţi cei prigoniţi – martiri ai temniţelor comuniste”, o carte care mie mi-a confirmat sentimentul aberant, nu-i aşa? de mândrie de a face parte din acest popor, o carte care iţi redă, dacă e cazul, sentimentul mândriei naţionale. Avem eroi autentici, avem oameni care s-au jertfit pentru noi, avem de ce să ne bucurăm că suntem aici, avem de ce să purtăm în noi, la fel ca dragul meu Andrei, dragostea de ţară!

Albumul  pune alături imagini, frânturi de întâmplări şi fărâme de cuvânt care trasează doar liniile mari ale martirologiei româneşti sub comunişti. Acum, când e nevoie mai mult ca oricând de modele, mărturisitorii români din temniţe pot constitui repere de demnitate creştină şi naţională.

Nu ştiu cum a primit Andrei darul meu, ştiu doar că era emoţionat atunci când i l-am dat.

La mulţi ani, Andrei, la mulţi ani, România!

Share
Tuesday, November 30th, 2010 Articole 2 Comments

O nouă zi, o nouă şcoală, o nouă durere

Azi am început campania într-o altă şcoală generală, un alt gimnaziu, mai bine zis. O şcoală dintr-un cartier oarecare al Aradului. O şcoală construită prin anii ’70, stil comunist, care aduce, ca arhitectură, foarte mult cu blocurile dimprejur. Arhitectul nu a făcut nici o risipă de imaginaţie sau de dragoste când a făcut proiectul, asa că şcoala cu pricina seamănă mult cu un bloc, coridoarele sunt labirintice şi întunecoase, clasele sunt un fel de camere cu puţin mai mari decât o sufragerie de bloc.

În atmosfera asta apăsătoare am intrat şi eu, azi dimineaţă la ora 9.

Ca de obicei, ma minunez de felul în care nu mai există diferenţă între clase, nu mi-aş putea da seama cine e într-a şaptea şi cine într-a opta. Iar cu oricare dintre ele dacă mă întâlnesc pe stradă, pot să jur că sunt nişte liceence de la liceele pe la care am fost.

Fetele sunt nişte femei, unele nişte “dive”, doar puţine mai au o umbră uşoară a copilăriei agăţată de gene…

În sufleţelele lor, însă, nu cred să fie chiar aşa de bătucite. Dar au învăţat, deja majoritatea, să işi acopere sufletele în cruste groase de fard, agresivitate şi, uneori, impertinenţă. Doar privirile lor speriate, aruncate pe furiş către mine în timpul filmului, arătau altceva.

A fost azi un moment anume, unul care mi-a răscolit sufletul şi mi-a adus lacrimi în ochi.

La una din multele clase de-a opta, pe finalul orei când filmuleţul are ultimele cadre, m-am întors cu spatele la ei să scriu pe tablă adresa mea de mail şi site-ul. Instantaneu s-a auzit un fâşâit de caiete care se deschid şi de pixuri care zgârie hârtia. Când m-am întors cu faţa spre ei, mai multe figuri concentrate scriau adresele respective. Gestul lor m-a bucurat.

Poate o să îmi scrii durerea sufletului tău, poate o vorbă bună de-a mea o să facă o mică diferenţă, poate o să picure un strop, măcar, de lumină, pe coridoarele întunecoase din viaţa ta de fiinţă mică într-o lume aşa de mare, de străină şi de ameninţătoare…

…aştept…

Share
Thursday, November 25th, 2010 Articole 1 Comment

Nu vrei să fii părinte peste 9 luni?

…nu vrei, peste 9 luni să fii mamă?

…nu vrei, peste 9 luni, adică prin 22 august 2011, să fii tătic?

atunci NU FĂ SEX ÎN WEEKENDUL ĂSTA!

…mai simplu de atât, nu se poate!

Share
Friday, November 19th, 2010 Articole No Comments

Sala de aşteptare, o sală mortuară

Miercuri dimineaţa la Spitalul Matern.

Agitaţie, foarte multă lume(mai multă ca de obicei), sala de aşteptare plină, fete/femei între 16 şi 40de ani grăbite să facă avort.

Printre ele şi câteva femei însărcinate(puţine) care aşteaptă liniştite pentru control. Medicul se lasă aşteptat, este ora 10 şi înca nu a venit, atmosfera tot mai agitată.

Este 10.30 a sosit medicul, toata lumea se îmbulzeşte la usă. O asistenta crizată iese şi urlă: nu mai staţi în usă, voi nu sunteţi educate? şi nu mai întrebaţi atâta – un avort costă 1.5mil şi să veniţi cu bani pregătiti…apoi trânteşte uşa.

Vorbesc cu fata de 16 de ani care era cu prietenul ei. mama fetei aranjase ca ei sa plece amandoi să lucreze în Italia..aşadar mama a trimis-o frumos cu bani pregătiţi să rezolve problema cu acest copil venit la un moment total nepotrivit.

O alta fată de 18 de ani căsătorită, mai avea un baiat de 2anişori, Cristian. “e prea devreme de încă unul…”

O femeie de 39 de ani, mai are trei copii …”îmi ajung ăstia…nu-mi mai trebuie încă unul”

Alte doua femei tot pe la 30 şi de ani, prietene, amândoua pentru avort. una mai avea doi, cealaltă trei copii, şi de vină era criza, “nu ne mai permitem înca unul”.

La 45 de ani însărcinată, avea 4 copii, fata ei cea mare era şi ea însărcinată. fata păstra copilul, mama nu. un fel de loterie.

O tanară de 18 de ani venită cu bunicul ei, bunic care dealtfel era un mare teolog, ţinându-mi adevarate prelegeri de teologie în timp ce fata aştepta să intre la avort.conversaţia s-a încheiat brusc când ridicând vocea l-am intrebat cum poate sa-mi vorbească mie de Dumnezeu, de însăşi Viaţa cand el o trimite pe fata lui la moarte. la una vesnica?! S-a suparat şi a plecat. cu tot cu fată. Doamne ajută.

Am apucat sa vorbesc cu cateva dintre ele dar erau mult mai multe….

Odata ajunse acolo cu greu se mai întorc din drum.doar mila lui Dumnezeu. De aceea mergem în şcoli ca aceste fete să nu ajungă aici, în această sala mortuară, ce în loc sa aducă viaţă aduce atâta moarte. aceleaşi mâini, aceiaşi medici.

Share
Friday, November 19th, 2010 Articole 2 Comments

5 milioane

Aceeaşi sală de aşteptare, mortuară, situată undeva la subsolul clădirii, refuzând parcă orice urmă de lumină.
Pe la ora 11, o femeie însarcinată în 5 luni vine să facă avort.Fiind sarcina avansată, riscul este crescut, doctorul refuză să facă avort. Soţul/prietenul femeii insistă şi intră dinnou în cabinetul medicului. După câteva minute iese rânjind…o sa-ţi facă avort, am negociat la 5mil.
La atât s-a rezumat în acesta zi o viaţă de om. om mare deja, că la 5 luni este posibil ca acest micuţ sau micuţă să fi trăit daca ar fi avut şansa să se nască, fie şi prematur.
5 milioane. Şi s-a terminat.

Share
Thursday, November 18th, 2010 Articole 2 Comments

Aparenţele înşeală

Un tip ras pe părţile capului, cu un fel de freză de dur, cu geacă de piele neagră, cu o privire mijită, aşa, ameninţătoare.

Clasa a 9-a.

Vine la mine în sala în care aveam modulul V cu alţi colegi de-ai lui de-a 9-a, se aşează blând ca un mieluşel pe scaunul din faţă şi, după ce termin cu ceilalţi, vine la mine şi-mi cere să îi mai dau o carte, zicând:

“mai vreau să citesc ceva despre Dumnezeu”

…balsam pe sufletul meu…

Dumnezeu ăsta tare ne mai iubeşte pe noi!

🙂

Share
Tuesday, November 16th, 2010 Articole 1 Comment

Sinceritate, armă tare

Vorbesc despre sinceritate ca despre o armă, dar aşa şi este.

Ce este fascinant este să văd cum copiii sunt înarmaţi cu această armă tare a sincerităţii  şi o ştiu folosi cu măiestrie, dar, cumva, pe parcurs, “lumea” îi convinge să predea arma asta la fier vechi, să se îmbrace mincinos în ipocrizie şi, uite aşa, ajung să fie adulţii care suntem noi.

Doar două exemple vă dau:

Săptămâna trecută ajung la modulul III cu o clasă de a 7-a de la o şcoală din judeţ. Copiii, comasaţi, puşi la grămadă, că, nah…tre să limităm cheltuielile cu profesorii, ce ne mai trebuie şi calitate în procesul de învăţământ?, vreo 30 şi ceva într-o clasă. Nişte priviri curate…nevinovate…încă…

De obicei era forfotă în clasă, câte unii mai aveau ceva de şuşotit, chestii normale de copii.

Acum, într-o linişte mormântală, priveau şi ascultau ce le spuneam eu despre ce înseamnă, în adevăr, avortul.

Şi, la un moment dat, din liniştea aia absolută şi ireală, se aude vocea unuia dintre cuminţeii clasei, din trupa din primele bănci, care se trezeşte spunând (cred că nici nu a vrut să spună cu voce tare dar aşa a ieşit) cu groază:

Cine ar putea să facă aşa ceva?

………………………………………………

A doua fază, vineri, la o clasă de a 8-a. Câţiva băieţi inteligenţi, frumoşi, se uitau cu mâna la gură, la ceea ce era pe ecran. Până la urmă unul dintre ei nu mai rezistă şi izbucneşte:

“Cine e animalul care ar putea să facă aşa ceva?”

……………………………………………

Şi atunci vă întreb:

Cum e posibil ca pentru ei, copiii, totul să fie atât de limpede şi de clar, şi pentru noi, maturii, minciuna “fac pentru că aşa permite legea” să fie un argument suficient ca să masacrăm, liniştiţi, semeni de-ai noştri? Şi s-o facem, firesc, contra cost?

În multe clase s-au ridicat voci care au spus: să se dea o lege care să interzică avortul.

Noi, maturii, noi, votanţii, noi, politicienii, nu ajungem nici până la călcâiul minţii unor elevi de a 7-a!

Să dăm o lege care să interzică avortul.

Staţi aşa, nici nu ne trebuie o astfel de lege. Trebuie doar ca avortul să fie clasificat, ÎN ADEVĂR, ca fiind ceea ce şi este: UCIDERE. Şi atunci, tot ce trebuie făcut, este să aplicăm decent, cumsecade, Codul Penal.

Secţiunea I
Omuciderea
ART. 174
Omorul

Uciderea unei persoane se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Tentativa se pedepseşte.
ART. 175
Omorul calificat

Omorul săvârşit în vreuna din următoarele împrejurări:
a) cu premeditare;

b) din interes material;
c) asupra
soţului sau unei rude apropiate;
d) profitând de starea de neputinţă a victimei de a se apăra;
e) prin mijloace ce pun în pericol viaţa mai multor persoane;
f) în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale victimei;
g) pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la urmărire sau arestare, ori de la executarea unei pedepse;
h) pentru a înlesni sau a ascunde săvârşirea altei infracţiuni;
i) în public,
se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Tentativa se pedepseşte.
ART. 176
Omorul deosebit de grav
Omorul săvârşit în vreuna din următoarele împrejurări:
a) prin cruzimi;

b) asupra a două sau mai multor persoane;
c) de către o persoană care a mai săvârşit un omor;
d) pentru a săvârşi sau a ascunde săvârşirea unei tâlhării sau piraterii;
e) asupra unei femei gravide;
f) asupra unui magistrat, poliţist, jandarm ori asupra unui militar, în timpul sau în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale acestora;
g) de către un judecător sau procuror, poliţist, jandarm sau militar, în timpul sau în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale acestora,
se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Tentativa se pedepseşte.

…………………………………………………………………………………………………

Ce ne-ar trebui?

Sinceritatea unor copii de 13 ani!

Share
Saturday, November 13th, 2010 Articole No Comments

End of the story.

Copilul e mort acum.

Avea 2 luni şi îi bătea inimioara.

Mama lui a ştiut exact ce face.

Pentru ea nu s-a terminat. Răul de-abia începe…

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Share
Thursday, November 11th, 2010 Articole No Comments

Vineri, luni şi marţi

4 clase – vineri

4 clase – luni

2 clase – marţi

= ABSOLVENŢII mei dragi!

Eu cred că, dacă ar ştii ei cât îi iubesc eu, la masura imperfectei mele iubiri, dacă ar ştii, totuşi, lucrul acesta, li s-ar umple sufletul de sărbătoare.

Sper ca darurile primite să completeze dragostea puţină pe care am reuşit eu să le-o transmit, să o transfigureze într-o DRAGOSTE MAAAAAAAAREEEEEEEEE, COPLEŞITOARE ŞI ATOTCUPRINZĂTOARE care să schimbe peisajul vieţii fiecăruia dintre ei.

Şi aşa să fie cu toţi cei care vor urma!

Share
Tuesday, November 9th, 2010 Articole 2 Comments


Anunt pe e-mail

Daca doriti sa fiti anuntati ori de cate ori apare un articol nou in site-ul nostru, inregistrati-va in acest formular.Va multumim!