Archive for February, 2011

Lunea viitoare – un invitat/o poveste

Întoarcerea Acasă – Firescul drum de la rock la ortodoxie


Unul dintre oamenii pe care mă aşteptam, probabil, cel mai puţin, să îi întâlnesc la biserică, la orice fel de biserică, a fost Victor. Bine, nici măcar nu-mi aminteam, dacă am ştiut vreodată, cum îl cheamă, dar ce ştiam excludea total şi definitiv prezenţa lui vreodată, în vreo biserică ortodoxă. Eu mi-l aminteam cu ţigara în colţul gurii şi cu berea într-o mână.
Mai apoi m-am obişnuit cu prezenţa lui în strană şi am aflat că, mai mult decât atât, s-a căsătorit şi are doi băieţi gemeni.
Până la urmă am ajuns să îi iau acest interviu despre Întoarcerea lui Acasă.

Într-o sală de clasă pe uşa căreia am putut citi „Capelă”, la o şcoală pentru copii cu probleme, stau de vorbă cu un om subţiratic, cu voce melodioasă, cu plete şi barbă. Profesorul de religie.În privirea lui foarte limpede, dacă aş vrea, aş putea citi într-o secundă albastră, întreaga poveste a firescului drum de la rock la ortodoxie.

L-am eliminat pe Dumnezeu din viaţa mea
– Victor: M-am născut într-o familie creştină într-un sat uitat de lume. Tatăl meu cânta în strană şi m-a crescut în frica de Dumnezeu dar liceul şi viaţa m-au îndepărtat şi de casă şi de însăşi noţiunea de “Dumnezeu”, astfel încât nu a durat mult şi m-am declarat ateu. Ajuns la Arad m-am apucat de cântat rock. Am devenit solist într-o trupă ce devenise cunoscută, am scos un disc, aveam videoclipuri. Mă vedeam şi eram un rocker convins. Stăteam într-o garsonieră unde veneau şi cântau, uneori şi 30 de oameni. În perioada mea de rockereală am făcut mult timp foamea, am mâncat multă pâine cu vegeta. Bucuria cântatului era toată viaţa mea.
De fumat m-am lăsat pentru cariera muzicală pe care mi-o doream, după 20 de ani de fumat. Dar fumam pasiv la greu. Beţiile erau ceva la ordinea zilei.
Am fost o perioadă vicepreşedinte al clubului de rock, mai apoi am ajuns preşedinte şi aveam o activitate laborioasă, concerte, evenimente, aduceam trupe de afară: Franţa, Germania.
În timp, în nopţile noastre de chefuri, distracţii şi filozofeală a început să se pună şi problema existenţei lui Dumnezeu. De multe ori ne prindea dimineţa discutând.
Victor de la Victorie
Prima mea spovedanie după zeci de ani, a fost la părintele Teofil de la Mănăstirea Sâmbăta. O spovedanie făcută de un om care nu a fost în zeci de ani la biserică.
La sfârşit părintele m-a frapat pentru că m-a îmbrăţişat şi a zis “Victor de la Victorie”.
În câteva luni cu mine s-a produs o mare şi rapidă transformare. Eu, care umblam nopţile prin club, am început să merg duminica la Liturghie, să cânt în cor, am dat la Teologie şi am şi intrat, deşi era o mare concurenţă. Nu-mi imaginasem niciodată aşa ceva pentru mine, care trăiam din rock. Am cântat rock până la 35 de ani. La 37 de ani m-am apucat de facultate.
Acum am ajuns să le vorbesc oamenilor despre Hristos, eu, care credeam că o să mor rocker ateu.
Nu puteam să avem copii
Nu mi-am imaginat nici că o să am o familie. Dar m-am trezit căsătorit. Dumnezeu a hotărât că asta este calea spre mântuirea mea şi a lucrat în viaţa noastră foarte intens. 2 ani ne-am tot străduit să avem copii dar în zadar. Atunci am apelat la Maica Domnului. Se aduc de pe Athos nişte cordeluţe atinse de brâul Maicii Domnului şi, cu post şi rugăciune, le-am purtat amândoi, şi urgent au sosit şi copiii. A fost cu adevărat o minune în viaţa noastră. Avem gemeni acum. Doi băieţi.
Ba îmi pare rău!
Se spune că nu trebuie să-ţi pară rău de ce ai făcut. Ba îmi pare rău! Am pierdut aşa de multă vreme! Orice om are sădită în el dorinţa de a-l căuta pe Dumnezeu. Încătuşată sau nu, ea există în fiecare. Patima, viciul, e un dor infinit blocat pe un dor finit care nu te poate împlini. Nu stă în firea omului să se poată simţi împlinit prin acele lucruri trecătoare. Ştiu o grămadă de rockeri care s-au convertit. Interesant, foarte mulţi oameni din zona rockului.
Vine potopul şi noi avem o barcă!
Toate întrebările mele care nu aveau răspuns au primit acest răspuns în Hristos. Hristos este cheia tuturor întrebărilor: sensul vieţii, al morţii, destinul meu ca om. Eu credeam că toată bucuria vieţii stă în “trăieşte-ţi momentul”. Vezi, în ziua de azi asta auzi mereu: “trăieşte clipa, trăieşte mometul, că asta e tot ce ai, după aia crapi şi gata”. De fapt, am înţeles până la urmă, destinul şi destinaţia mea nu este în această lume. Patria asta a mea e de fapt pridvorul pentru patria cerească. Am învăţat să mă raportez mereu la reperul fundamental: Dumnezeu.
“Fără Mine nimic nu puteţi face!”
Apelez mereu la “satelitul“ Dumnezeu: “Doamne, ajută-mă, că eu sunt slăbănog, nimic nu pot face.” Am şi eu neputinţele mele. Dar Dumnezeu, dacă îl chemi, te ajută. Hristos a venit pentru toţi! Până la unul!
Omul de azi nu mai prea e dispus să facă un efort, din păcate, mai ales un efort de genul ăsta, duhovnicesc. Dar fără efort nu se poate. Nu se poate!
De la un om hulitor de Dumnezeu, la un om cinstitor de Dumnezeu
Minunile astea sunt. Astea sunt cele mai mari minuni care se întâmplă: întoarcerea de la un om hulitor de Dumnezeu, la un om iubitor de Dumnezeu. Dumnezeu lucrează minuni minut de minut cu noi. Dar noi suntem orbi şi împietriţi şi de multe ori nu le vedem.
Fiecare om aşteaptă răspunsuri la întrebări. Şi asta se întâmplă întorcându-te la Dumnezeu: găseşti răspunsurile. Toate!
……………………………….
Cu Victor ne vom întâlni lunea viitoare la a 8-a Întâlnire AlegeViaţa!
Veniţi să îl cunoaşteţi! Merită! Dacă îl rugăm frumos, cred că o să ne cânte la chitară! 🙂
Share
Wednesday, February 23rd, 2011 Articole 1 Comment

7 Întâlnirea AlegeViaţa! – Literatură, artă, cultură

“Literatură, artă, cultură” – va fi tema întâlnirii noastre de luni, 21 februarie 2011.

Am început dezbaterea, cred, de data trecută, atunci când unul dintre noi, şi anume Ionuţ, a avut îndrăzneala să citească o poezie scrisă de el. Continuăm discuţia luni.

Ce e de digerat şi ce ar trebuit, îmi iertaţi cuvântul, vomitat din literatura şi arta contemporană?

Cum discernem?

Ce înseamnă, până la urmă “îmi place/nu îmi place”? Ştim ce ne place cu adevărat sau suntem la mâna influenţelor diverse?

Cât de mult ne determină comportamentul ceea ce primim prin aceste canale şi cât din “eu-l” fiecăruia mai supravieţuieşte?

O grămadă de întrebări se ridică precum baloanele de săpun Fa la fileu. Să vedem cine le va sparge cu săgeata spiritului, a cuvântului şi/sau a ironiei fine 🙂

Pregătiţi-vă cărţi, filme sau reclame. Argumente şi citate celebre. 🙂

ceaiul e din partea casei 😉

Share
Sunday, February 20th, 2011 Articole 2 Comments

Botoşani

Weekend-ul trecut, din a cărui oboseală încă mă refac, am fost, aşa…într-o fugă, până la Botoşani.

Fix ălalalt capăt de ţară.

Joi la ora 15:00 nu ştiam că o să plec. La ora 15:30 eram la agenţia CFR interesându-mă dacă este tren cu cuşetă şi cam cât ar costa “distracţia”. Am aflat că nu este. La ora 17:00 când m-am întors cu banii, mi s-a spus nu numai că, de fapt, este cuşetă, dar şi că biletul e mai ieftin decât spuseseră iniţial! Dacă nici asta nu e minune de la Dumnezeu atunci eu nu ştiu ce e :)))

Aşa că vineri, după 5 ore cu câteva clase de liceu, am fugit la gară şi am pornit spre Botoşani, într-un lung drum spre o conferinţă de prezentare a campaniei AlegeViaţa!.

Am ajuns a doua zi dimineaţa la ora 7, pe o ploaie torenţială.

Perfectele mele gazde, părintele Macuc Mihai Marian şi preoteasa Ana Maria au reuşit să adune în fiecare dintre cele două zile de prezentare, vineri şi sâmbătă, în jur de 150 de invitaţi în fiecare zi: zeci de preoţi, cadre didactice, medici şi elevi de liceu interesaţi de campania pe care şi noi o desfăşurăm deja la Arad.

În afară de mine, alţi vorbitori au fost Gabriela Alexandru care a venit de la Bucureşti, Leonard Vancu – de la Constanţa, părintele Marcu – Techirghiol, medicul Mircea Puşcaşu din Suceava.

Gabriela şi eu am prezentat campaniile aşa cum le avem noi în desfăşurare, dar subiectele au fost diverse: de la etnobotanice, la riscurile şi inutilitatea vaccinurilor, de la efectele televiziunii asupra minţii umane până la masturbare.

Un moment extrem de delicat, însă, a fost atunci când o tânără din sală, însărcinată în luna a şaptea, s-a ridicat să ne spună câteva cuvinte.

Nicoleta are 19 ani şi a crescut la cămin. Acum vreun an a început o frumoasă poveste de dragoste cu un băiat. Apoi a venit copilul iar băiatul cu pricina, devenit tată, a dat bir cu fugiţii. Cam totul în jur era ca un argument ca să uite că “sarcina” înseamnă, de fapt, un copilaş. Şi totuşi Nicoleta a dat dovadă de mare curaj şi a mers mai departe pe drumul greu, dar frumos, de a fi mamă.

Cât timp ea ne vorbea, în faţa a 150 de oameni, o fată simplă şi frumoasă, cu o burtică deja mare, eu mă uitam către public, aşa cum m-am obişnuit să fac: părintele Marian se chinuia să îşi reţină lacrimile, doar din când în când, mâna lui fugea către obrazul ud, peste zâmbetul schiţat, iar restul lumii plângea, liniştit sau în hohote, plângea toată sala.

În faţa unei fete de 19 ani însărcinate în luna a şaptea şi părăsită de cei care, în mod normal, ar fi trebuit să îi fie aproape,  singurul sentiment pe care îl aveam era un imens RESPECT.

Lumea şi-a revenit parţial pe parcursul prezentării mele, sper, cu lacrimile de rigoare la “Rugă pentru părinţi” a lui Hruşcă.

Au plecat entuziasmaţi şi noi avem mari speranţe că şi la Botoşani va demara cât de curând o campanie similară AlegeViaţa!

Duminică m-am pus din nou pe tren. Am dormit ca un pisoi până la Arad, unde am ajuns luni la 7. La 10 eram la ore 🙂

Una peste alta, Botoşaniul mi-a plăcut tare mult. Oamenii sunt calzi ca o pită caldă şi buni. Oraşul seamănă mult cu Aradul meu drag aşa că m-am simţit ca acasă. Şi cred că, până la urmă, Acasă şi eram, nu? 🙂 Acasă este o stare a sufletului!

……………………

p.s. Nicoleta va avea o fetiţă, Elena. Să pregătiţi rochiţe roz şi păpuşi!

Share
Wednesday, February 16th, 2011 Articole 2 Comments

6 Întâlnirea AlegeViaţa! – film

Ne vedem luni la film, da?

Pe la 18:00 am vrea să dăm play aşa că ar fi bine să fiţi cât mai punctuali.

Nu divulg titlul, să fie o surpriză 🙂

După aceea stăm şi comentăm/concluzionăm.

Cel puţin ăsta e planul 🙂 Mai vedem noi dacă viaţa bate filmul, scenariul sau fantezia de la ora 12 noaptea a subsemnatei 🙂

Share
Sunday, February 6th, 2011 Articole 2 Comments

Prima întâlnire AlegeViaţa! cu părinţii cărora le pasă

Joi seara am avut un privilegiu: să găzduiesc prima Întâlnire AlegeViaţa! cu părinţii. Mulţi dintre ei părinţi ai tinerilor de luni, alţii sosiţi prin ei.

În total mai bine de 20 de mămici şi tătici, în mare parte de adolescenţi.

Gabriela în postura de invitat special, bineînţeles. (Ne-am gândit că acum e momentul să tragem de ea, cine ştie când o mai prindem la Arad.)

Seara a început de la ora 18 cu câteva ore în care Gabriela ne-a expus, foarte frumos şi coerent pe structura organizată a minţii ei de fizician, diferenţele dintre părinţii zilelor noastre şi copiii lor.

Măcar şi atât tot era suficient ca să poată mulţi să tragă nişte concluzii interesante fiecare pentru cazul său particular în parte. Pentru că, dacă ştii de unde provin diferenţele este mult mai uşor să găseşti modalităţile de comunicare, nu e aşa?

Apoi Gabriela, ca o mamă de adolescent de 15 ani ce se află, ne-a împărtăşit din traseul educaţiei ei.

Este absolut remarcabil cum reuşeşte ea să îmbine o educaţie profund creştin ortodoxă cu un spirit liber şi o atmosferă relaxată!

Felul în care priveşte ea, în calitate de părinte şi de profesor de fizică în acelaşi timp, şcoala, sunt convinsă că i-a mirat şi pus pe gânduri de mulţi. Eu una, deşi nu am nici măcar una dintre calităţile de mai sus ale Gabrielei, tind să îi dau dreptate. Sistemul şcolar din ziua de astăzi şi nu numai, îi distruge, în mare parte copilului creativitatea şi personalitatea şi tinde să îl uniformizeze, băgându-l cu forţa într-un fel de pat al lui Procust de unde, la sfârşitul clasei a 12-a, iese diform.

Atunci când părinţii îl împing şi ei pe respectivul copil în clişeu, acesta aproape că nu mai are scăpare! Orice clipă de revoltă este imediat ucisă şi catalogată, eventual chiar diagnosticată de către un psiholog. (am aflat că a devenit, pe filieră americană, normal, extrem de ” la modă”  şi la noi mersul la psiholog).

Întrebarea pe care, cred, ar trebui să şi-o pună orice părinte (îmi cer iertare că îmi dau cu presupusul) este, aşa cum a spus Gabriela: “Pentru ce îmi cresc copilul? Pentru mine, pentru a fi “mândria mea”, pentru orgoliul meu? Sau, poate, pentru lumea aceasta? Să aibă bani şi succes? Sau pentru lumea cealaltă, cea veşnică, pentru îndumnezeire?”

Bună întrebare, nu?
Pentru că, aflând răspunsul la ea, îţi dai seama ce ai de făcut. Să îl stresezi pe copil cu nota (inutilă, irelevantă) de la fizică (sau orice altceva ) sau să te străduieşti să îl educi în aşa fel încât să poată deosebi Binele de Rău şi să aibă capacitatea de a lua decizii corecte în viaţa care i se aşterne în faţă?

Gabriela a mai spus şi că a înţeles că trebuie să îi dea drumul copilului ei de mână, treptat, pe cum creşte şi pe cum îl vede că se apucă de mâna lui Dumnezeu.

Gabriela cred că este un exemplu de mamă creştin ortodoxă care reuşeşte să îmbine lucrurile în aşa fel încât să aibă un adolescent echilibrat lângă ea, cu care să aibă o bună comunicare, un adolescent care trăieşte în biserică dar şi, echilibrat, în lume, fără să se lase furat de aceasta. Greu lucru, dar uite că se poate!

Sper să le fi fost de folos părinţilor prezenţi.

…………………………………………………………………………

Iar pentru copiii acelor părinţi am un mesaj:

Dragii mei, aveţi, fiecare dintre voi, nişte părinţi speciali! De ce?

Pentru că LE PASĂ!

Share
Saturday, February 5th, 2011 Articole 2 Comments

5 Î.A.V. – Gabriela

E ora două noaptea şi eu scriu pe blog.

Cât de aiurea este asta? – poate o să vă întrebaţi. Nu, nu fac asta doar pentru că sunt în vacanţă împreună cu copiii mei dragi (deşi sunt în vacanţă :)…şi e fain să fii în vacanţă :)…) ci pentru că azi, la a 5-a Întâlnire AlegeViaţa! am avut o seară care mi-a dat mult de gândit.

Am inaugurat, fără să fi intenţionat să facem asta nici măcar azi dimineaţă, seria invitaţilor AlegeViaţa!, invitaţi care, ne gândeam noi ieri, o să apară şi ei la un moment dat! Socoteala de seara nu se potriveşte cu cea de dimineaţă. Un telefon pe la ora 10 mă anunţa că Gabriela este în Arad.

Bun, o să mă întreabţă, şi ce? Cine e Gabriela şi ce treabă avem noi cu ea?

Gabriela este “autorul moral” al campaniei AlegeViaţa! (Oare aş putea să îi spun “mama”? Nu ştiu, o întreb mâine…). Datorită ei şi campaniei “Vreau să aflu”  pe care o desfăşoară ea în Bucureşti, se întâmplă AlegeViaţa! în Arad.

Gabriela este o profesoară de fizică.

Da, pe bune! Ce vi se pare aşa de ciudat? Nu aţi mai auzit de profesoare de fizică de pe lumea asta care să considere că ele îi învaţă pe copii despre viaţă şi nu despre formule şi enunţuri inutile? Ei bine, daca nu, haideţi că v-o prezint pe Gabriela.

Gabriela este o mamă de adolescent. 15 ani. E un tip cool (din câte ne-a povestit ea), îl cheamă Matei. Nu au televizor acasă şi el nu se joacă/petrece timp pe calculator. Are duhovnic şi se spovedeşte, merge duminica la Liturghie. Şi cu toate astea e cool. Imposibil? O să îl chemăm la Arad să vă spună el cum face, dacă nu mă credeţi pe cuvânt.

Gabriela merge, dacă e chemată, în toată ţara asta ca să îi impulsioneze şi pe alţii să se apuce de campanii tip Vreau să aflu/AlegeViaţa!.Când are timp pentru toate? După cum zicea ea, când are nevoie de timp, îl cere Marelui Creator şi Distribuitor al Timpului şi EL i-l dă. Simplu, nu?

Aşadar, în seara asta, Dumnezeu i-a dat câteva ore Gabrielei ca să le petreacă împreună cu noi.

“Ce tare e tipa asta de la Bucureşti!” – a zis Maria pe când ieşea din cameră.

Ce a zis Ionuţ, fratele ei, nu vă mai pot spune 😉

Gabriela ne-a spus câteceva despre dragoste, respect şi dedicaţie. Despre credinţă. Despre credinţa unei persoane logice şi raţionale 🙂 Despre relaţiile complicate şi dificile dintre copii şi părinţi.

Sfatul ei?

“Învaţă să îţi iubeşti părinţii şi încearcă să îi înţelegi, aşa cum sunt ei.”

Ca întotdeauna, dinăuntrul tău vine soluţia, dinspre tine către cei din afară, oricine ar fi ei. Rezolvările sunt în noi, numai să avem ochi de văzut şi urechi de auzit..

…şi somn de dormit, îşi zise ea cu fruntea sprijinită, cald, de tastaturăăăţşşl,.,lkm

Share
Tuesday, February 1st, 2011 Articole 2 Comments


Anunt pe e-mail

Daca doriti sa fiti anuntati ori de cate ori apare un articol nou in site-ul nostru, inregistrati-va in acest formular.Va multumim!