Archive for June, 2011

AIUD – 11 iulie 2011

Dragilor,

vă rog să citiţi un mic fragment dintr-o mare carte şi apoi vă spun care e planul nostru.

Cartea se numeşte “Imn pentru crucea purtată” şi este scrisă de Virgil Maxim.
Supliciul – fragment din Imn pentru Crucea purtată



” Spune un Sfânt Părinte că “Incercarile prin care treci nu te fac nici mai bun, nici mai rau, ci te arata asa cum esti”.

Era duminica, 19 iulie 1951, spre seara. Toata ziua incercasem sa ma scap de asaltul lor ca sa ma reculeg, dar n-am reusit. Ne inconjurasera pe fiecare cate 10-20 de insi si ne asaltau cu tot felul de intrebari, fara sa astepte raspuns; unii faceau larma artificiala printr-un du-te vino, altii inchizand si deschizand ferestrele, altii cantand melodii stridente. Au intrat in camera si cei sase pe care ii vazusem la sosirea noastra in Gherla, Livinski, Puscasu, Martinus, Stoian, Popa Tanu si Romanescu.

Deodata au inchis ferestrele si au tabarat asupra noastra toti cei ce ne inconjurau; ne loveau cu bate, cu bocancii, cu pumnii, strigand si urland, ca o deslantuire a furiilor asupra noastra. Nu aveai timp sa te aperi si nici nu puteai. Nu stiu si nici nu pot sa spun daca ceea ce am vazut atunci era o realitate sau o inchipuire a mintii mele. Mi se parea ca in momentul inchiderii ferestrelor si-a deslantuirii furiilor, ingeri mari inaripati incercau sa patrunda in camera, dar neputand trece prin geamuri, ne priveau plini de intristare, din semiintunericul de afara, apoi geamurile s-au innegrit.
Starea aceasta n-a durat mult.
Am fost traniti si intinsi la podea, capatand lovituri in special la incheieturile mainilor si picioarelor si lovituri dure la cap si sugrumari. Mi-am pierdut repede cunostinta. Noaptea am avut de cateva ori senzatia ca din cerul gurii imi picura sange inchegat pe care nu reuseam sa-l inghit. Nu inregistram decat faptul ca eram intr-o tortura care nu se mai termina.
Spre ziua am fost cateva clipe perfect constient. Fiecare dintre noi eram in mijlocul batausilor si eram loviti in cap asa cum bati un mar, ca sa-l fragezesti. Din cand in cand eram tarati unul in fata celuilalt, ni se punea lemnul in mana si ni se comanda sa lovim in cap pe cel din fata noastra. Nu executam: atunci cu mana lor batausii purtau mainile noastre.
Unul dintre tinerii care se agitau mi-a zis la ureche:
-Fa-te ca tipi, zvarcoleste-te…
Apoi l-am auzit pe unul dintre noi:
-Nu mai da! Nu mai da!
Apoi n-am mai auzit si n-am mai vazut nimic. Nu stiu ce s-a mai intamplat si nici cand m-am trezit. Eram intr-o stare de cosmar si simteam pe cap ceva strain, ca si cum capul nu ar fi fost al meu. Voiam sa gandesc, sa-mi amintesc, sa reconstitui ceva, dar ma depasea acest efort, care nu ma lasa sa operez constient asupra propriului meu eu.
Am vrut sa duc mana la cap, dar cineva m-a oprit. Am simtit ca intr-o buimaceala ca cineva imi leaga mainile la spate, apoi si picioarele intinse in fata, desi nu vedeam nimic. Voiam sa deschid ochii, dar nu aveam senzatia ca i-am deschis, iar imaginile nu se inregistrau. Printr-un efort deosebit am reusit, o fractiune de secunda,sa ridic un colt de pleoapa. Am vazut proiectati pe zidul din fata mea, pe toti ceilalti frati, cu capetele umflate si deformate, ca niste capete de hipopotam; am crezut ca am halucinatii. Am cazut apoi iarasi in inconstienta. Cateodata simteam ca cineva se lupta sa ma repuna in pozitia sezand si auzeam ca din departare strigate amenintatoare, apoi cate o lovitura surda in spinare sau in piept care mi se parea ca vine ca un sunet indepartat, de undeva intr-o padure.
Aceste stari parca nu le receptionam eu, ci o alta fiinta care era in mine si care mi le comunica. Nu stiu cum realizam aceste stari pentru ca nu aveam nici un control, nici al timpului, nici al spatiului, nici al fiintei mele. La un moment am avut o senzatie ciudata. Mi s-a parut ca trupul mi s-a desprins de cap, nu capul de trup, si s-a interpus ceva in locul gatului. Aceasta nu era o senzatie, in sensul notiunii, ci o stare a fiintei mele, pe care n-o socoteam fireasca. Voiam sa ma pipai, dar nu realizam ca aveam mainile legate si ma miram in sinea mea ca nu pot controla ce se petrece cu organismul meu. Si iarasi intram in stari de completa inconstienta.
Apoi am simtit respiratia intretaiata ca un suierat sonor al cuiva care sta pe pieptul meu. Cu efort am deschis ochii, pe amandoi. Simteam ca vad. Nu statea nimeni pe piept. Cei cinci frati de suferinta erau in aceeasi pozitie ca si mine,dar nu mai aveau capete de hipopotami, ci aveau de la gat spre piept o umflatura ca o centura groasa si vanata si respirau in acelasi ritm suierat, greoi, ca atunci cand cineva e in coma si trage sa moara.
Cineva voia sa ma ridice in picioare, dar nu reusea. Am auzit o voce care voia sa fie mangaitoare.
Azi e 15 august, Sfanta Marie Mare.
Din acel moment am devenit perfect constient. Puteam sa vad tot ce era in jurul meu, sa aud si sa pot aprecia tot ce se intampla si se intamplase.
Loviturile la cap facusera sa se separe serul sanguin si sub presiunea exercitata in tesaturi; pe masura ce se resorbea, avusesem acele stari de pierdere a controlului ratiunii. Cand serul ajunsese la gat si apoi pe piept, senzatiile de sufocare ma faceau sa traiesc actul mortii letargice.
Ii vedeam clar si pe confrati, dar nu stiam daca si ei au trait aceleasi senzatii biopsihice si daca acum erau sau nu in stare constiienta, ca mine. Aveau fetele vinete, cadaverice, buzele umflate si expresie de fiinte straine de realitatea in care se aflau. Poate la fel aratam si eu.
Cineva a venit din spate, mi-a deslegat mainile si picioarele. Amorteala membrelor era asa de puternica, incat nu le puteam misca. Sub amenintarea batei, mi s-a comandat sa fug si sa ma misc. La prima incercare, m-am prabusit inainte de a ma fi ridicat in genunchi. M-au ridicat trei insi, dar dandu-mi drumul, m-am prabusit iarasi. Am auzit doar atat:
-Lasa-l sa doarma!
M-am trezit iarasi, fara sa stiu dupa cat timp. M-au dus doi insi, de subtiori, in camera WC-ului. Dezbracandu-ma cu mare greutate, mi-am vazut tot corpul tumefiat si plin de rani. M-au asezat pe scaunul WC-ului si cu o matura dintr-o galeata cu apa, m-au pus sa ma spal. Mainile executau miscari anapoda si din cand in cand, ma prabuseam de pe scaun, picioarele neajutandu-ma sa-mi tin echilibrul. Mai mult am inteles decat am vazut, ca si ceilalti erau supusi la acelasi regim de igiena corporala.
Cum ne hranisera pana atunci n-am putut intelege. Cei din camera treceau cu gamelele prin fata ciubarului, primindu-si portia de arpacas fierbinte. Noua, celor sase, ni s-au adus gamelele cu arpacas in fata, ne-au asezat in genunchi, ni s-au legat mainile la spate si ni s-a comandat sa luam gamelele cu dintii si sa le ridicam in sus ca putem inghiti continutul.
Unul dintre ei a simulat miscarea cu gamela goala. Atunci am observat si ca in linia de atac asupra gamelelor mai erau 8-10 insi pe care nu-i cunosteam, adusi probabil din alte camere de tortura. Erau in aceeasi stare deplorabila ca si noi. Bata era deasupra capului fiecaruia dintre noi.
Am incercat sa ma aplec la gamela, dar am cazut cu fata in arpacasul fierbinte, oparindu-mi buzele, nasul si ochii si m-am prabusit alaturi rasturnand si gamela pe dusumea. La fel au patit si ceilalti. Batele au intrat in functiune si sub lovituri am fost obligati sa lingem toata mancarea varsata pe jos.
Supliciul a durat cateva zile; buzele si gura erau carne vie. Apa, o saramura ce-ti ardea gura si stomacul, trebuia bauta din aceeasi pozitie-dar nu mai puteam bea; limba nu o mai puteam folosi sa vorbim. La urma, acesti oameni satanizati au adus in gamele excremente, fortandu-ne sa mancam.
Pentru ca refuzam, ne loveau peste gura cu lemnul.
Eram tinuti dezbracati tot timpul si, pentru completarea supliciului, ne asezau pe rand cu capul la perete si sub lovituri de bate, eram impinsi sa sarutam fundul unul altuia, impietand asupra cinstirii pe care crestinii o dau Sfintei Cruci si Sfintelor Icoane.
Unul dintre cei opt adusi de curand, era din cand in cand strigat pe nume si dus in alta camera de unde venea mai torturat. Acest martir se numea Mihai Timaru, fusese unul din capii rezistentei legionare din Muntii Vrancei. Se mai afla un tata cu fiul sau. Pe tata il chinuiau si-l obligau sa declare tot ce a ascuns in ancheta. Iar pe fiu il schingiuiau in fata tatalui sa spuna gazdele la care s-au adapostit si oamenii care l-au ajutat cu alimente. Si unul si altul lesinau sub loviturile ucigasilor si nu spuneau nimic. Mai era mos Piticaru, plutasul de pe Bistrita, unul din taranii eroi ai perioadei de lupte legionare in Moldova. Era, bietul de el, aproape paralizat, din cauza batailor si nici nu mai putea vorbi. Privea lung, cand la tortionari, cand la noi si izbucnea in hohote de plâns.”
…………………………………………………………………………………………………..
…nu mai este nevoie de alte cuvinte….

În data de 11 iulie 2011 L.A.V!  pleacă spre Aiud.

Pelerinaj? Excursie? Mai degrabă o încercare de a ne redescoperi identitatea şi coloana noastră vertebrală de români.

Costul – 67 de lei transport dus-întors cu microbuz de 19+1 locuri.
Locurile fiind limitate vă rog să vă anunţaţi prezenţa în următoarele zile.

Sunt invitaţi elevi de liceu de la liceele atinse în Campania AlegeViaţa! sau colegi de la alte licee, în mod special, lor le este dedicată această acţiune.
Vom primi tineri peste 19 ani doar dacă vom avea locuri disponibile.

Plecarea se va face luni, 11 iulie dimineaţa în jurul orei 7:00, iar întoarcerea va fi seara în jurul orelor 20:00.
Vă aştept!
Share
Sunday, June 26th, 2011 Articole No Comments

L.A.V! – comoara din pădure

Să fie vorba despre un vechi tezaur tracic pierdut printre bătrânii copaci de la Ceala? Posibil….

Să fie vorba despre un anume semn de importanţă mondială de descoperit pe malul lacului? Se poate…

Să fie vorba doar despre o metaforă ascunsă în paginile Cărţii? Poate trebuie să iei Scripturile cu tine ca să descifrezi mesajele? Poate…

Să fie vorba despre o metaforă? METÁFORĂ, metafore, s. f. Figură de stil rezultată dintr-o comparație subînțeleasă prin substituirea cuvântului obiect de comparație cu cuvântul-imagine; p. gener. figură de stil. – Din lat. metaphora, it. metafora, fr. métaphore.  – vezi www.dexonline.ro

Să fie vorba despre un joc? Se poate şi asta 🙂

Dar noi vom fi pe biciclete, luni, de la ora 16:00 şi vom porni spre pădure căutând o anume comoară.

Ne vom uita după indicii, după lucruri ciudate, ne/la/ locul lor ca să aflăm dacă trebuie să o luăm la stânga sau la dreapta, dacă suntem pe drumul cel bun. Vom spera, de asemenea, să nu explodeze nici un cauciuc, să nu pice nici un lanţ.

Şi vom primi puncte, astfel:

– ai o sticlă de 2 litri cu apă la tine? – 1 punct

– ai pompă la bicicletă? – 1 punct

+ fiecare indiciu găsit şi identificat corect – 1 punct

Cel care ghiceşte ce comoară căutăm – 25 puncte

Cel care aduce mingea, jocul sau ideea care “prinde” cel mai bine faţă de toţi cei din grup după ce găsim comoara – 55 de puncte

Cel care găseşte comoara – 100 de puncte

Premiul îl vom decerna în tabăra L.A.V! din august despre care voi scrie în postarea următoare. 🙂 (până atunci mă mai gândesc :)..)

……………

Să vă aduceţi pe lângă apă şi ceva de papa, dacă vreţi. O să stăm până se înserează. Nu o să fie chiar ca un picnic, dar nici departe.

Abia aştept!:)

pont: vă puteţi apuca de căutat indicii de pe acum 🙂

Share
Thursday, June 23rd, 2011 Articole 3 Comments

L.A.V! – on the bike – repetiţia generală

Trebuie, dar nu aşa, TREBUIE să scriu câteva rânduri despre lunea care a trecut, deşi e tare, tare târziu acum şi pic de somn.

Am fost la pădure CU BICICLETELE!!!!!

Yuppie!!!

1. Nici nu a ajuns la locul de adunare (la mine sub poartă :)…) şi Cristinei i-a explodat cauciucul. Bicicleta nu era a ei, era cu împrumut.

2. L-am convins pe Alex Mic care stă trei case mai încolo să meargă şi să ia bicicleta fratelui său pentru Cristina.

3. Ana m-a sunat că nu ajunge în timp util, ne aşteaptă lângă cimitir (cât se poate de vie şi de vioaie, nu vă gândiţi la chestii morbide :)…)

4. Ne regrupăm şi plecăm. Peste 200 de metri ne oprim: îi picase lanţul pentru că se rupsese nuş’ce bicicletei lui Ionuţ. Bicicleta nu era a lui, era cu împrumut.

5. Alex Mare îl ajută pe Ionuţ şi pun bicicleta pe roate, la propriu, ne regrupăm şi plecăm.

6. Ne întâlnim cu Ana pe drum. Decât lângă cimitir juma’ de oră, mai bine după noi prin jungla oraşului.

7. Peste 200 de metri ne oprim: bicicletei lui Ionuţ i-a picat lanţul. De tot.

8. Alex Mare face un gest cu adevărat creştinesc: îi dă bicicleta lui cea bună lui Ionuţ să poată continua cursa şi o ia el pe cea stricată. (Poate nu vi se pare aşa mare lucru gestul lui, dar numai eu ştiu cât de mult şi-a dorit această mini-excursie. E un gest cu adevărat creştinesc: a renunţat la o plăcere de-a lui din dragoste pentru un frate. Impresionant. Ăsta e creştinismul de zi cu zi, nu din teorie şi cărţi. Bravo Alex Mare!)

9. Ne regrupăm şi plecăm.

10. Un lung şir de biciclete din cele mai diverse se întindea de-a lungul şoselei către pădurea Ceala.

11. Mie îmi sunau telefoanele ca în gară. (N-am răspuns!)

12. Lacul Măltăreţ. Pit stop. Apa caldă, bună de bălăcit. Lumea regreta că: nu are pantaloni scurţi/costum de baie/ minge/undiţă/mâncare/apă/suc/rachete de badminton/bicicletă mai bună etc.

13. Constatăm că, în afară de sticla mea de jumate plină cu ceai şi de o sticlă de 2 litri adusă de înţeleapta Roberta, nimeni nu are apă.

14. Ne regrupăm şi plecăm peste câmp.

15. Lumea constată că o doare (în) fundul.

16. De pe câmp o cârmim la dreapta spre pădure, ratând o mega distracţie propusă de Ionuţ, şi anume slalom printre nişte baloţi imenşi. Next time, maybe.

17. Pădurea e răcoroasă şi miroase a verde.

18. Ajungem, morţi de sete, într-un fel de luminiş unde ni se comunică faptul că Raluca, sora mai mică a Robertei, are pană. Bicicleta nu era a ei, era cu împrumut.

19. Constatăm că nu avem decât o pompă, a super dotatei Ana. Pompa ei nu se potrivea la roata Ralucăi.

20. Ne regrupăm şi plecăm. Majoritatea trupei pe biciclete, eu cu Roberta, Raluca şi Mihai – tatăl Teodorei, pe lângă biciclete. Mersul pe jos e sănătos!

21. Intrăm adânc pe un alt traseu, în pădure, la propunerea Anei de scurtare a drumului. Poteca mai fusese recent frecventată de nişte mistreţi şi cam atât. Gropile imense cu apă şi noroi au dus la diverse afirmaţii legate de frumuseţile naturii. Ionuţ, evident.

22. Când dau de o liniuţă de semnal orange îl sun pe Doru – tatăl Cristinei, să îl rog să vină după Raluca şi bicicleta ei bolnavă. Acceptă plin de entuziasm. Cred că l-am trezit din somn.

23. Era ora 18:10. La ora 18:30 părintele începea cuvântul către tineri la bisericuţă.

24. Decid ruperea unităţii grupului. Bicicliştii pornesc cu Mihai spre bisericuţă. Eu cu cele două surori rămânem pe lângă.

25. Îmi vine ideea să îi propun Ralucăi să ia bicicleta Robertei şi să meargă cu grupul, iar noi să rămânem în aşteptarea lui Doru.

26. Raluca acceptă după o mică ezitare şi, când să facă schimb de biciclete, se împiedică, îşi suceşte glezna şi cade între biciclete.

27. Renunţăm să o mai lăsăm să pedaleze rapid după trupă. Ne uităm la ea cum plânge şi o ridicăm de pe jos. Poate păşi, aşa că mergem mai departe.

28. 18:20. Vine Doru.

29. Eu cu Roberta plecăm pe biciclete.

30. La 18:35 intrăm pe poarta bisericuţei.

……………….

În jur de 25 de tineri au stat pe iarbă şi pe butucii din spatele bisericuţei ascultându-l pe părintele. I-am auzit râzând de câteva ori. Cred că s-au chiar distrat un pic.

………………..

Concluzii:

a. orice iniţiativă merită o repetiţie generală.

b. lunea viitoare toată lumea va veni echipată MINIM cu: O STICLĂ DE 2 LITRI CU APĂ + POMPĂ

🙂

Dacă aţi şti voi cât de tare vă iubesc!!!

………………..

p.s. dacă aţi sesizat vreun pattern pe undeva, vă amintesc că nimic nu este întâmplător.

 

 

Share
Tuesday, June 21st, 2011 Articole 6 Comments

Şedinţă cu părinţii L.A.V!

INVITAŢIE


Dragă părinte al unui copil L.A.V! (LuniAlegeViaţa!),

 

la final de an şcolar,

 

la început de vacanţă,

 

te invităm la o „şedinţă cu părinţii” L.A.V!

 

duminică, 19 iunie 2011-06-10

 

începând cu orele 16:00,

în locaţia deja cunoscută, piaţa Avram Iancu 3, ap. 5, interfon 006 ( vă rog, insistaţi).

 

Vom discuta despre întâlnirile L.A.V! la care copilul tău a participat, despre copilul tău şi prietenii L.A.V!, despre sinceritate şi comunicare.

 

Te aşteptăm cu o cafea sau un ceai cald, un suc şi o vorbă bună, planuri de vacanţă şi planuri de viitor L.A.V!

Cu drag,

Anamaria

Vă rog confirmaţi participarea până cel târziu sâmbătă, 18 iunie

www.alegeviata.org

anamaria@alegeviata.org

Share
Wednesday, June 15th, 2011 Articole No Comments

L.A.V! – programul pentru următoarele săptămâni

Dragii mei şi scumpele mele,

 

eu vă propun un program L.A.V! pentru următoarele săptămâni, astfel încât să ştiţi ce facem la fiecare întâlnire. Bineînţeles, cu o marjă de surprize care poate ajunge de la un 1 % firesc,  la un consistent 100%. 🙂

 

Aşadar, lunea asta ne întâlnim la ora 18:00 la bisericuţa facultăţii de teologie, la slujba Vecerniei. Evident, cu mulţi dintre voi ne vom întâlni încă din seara asta sau, cel mai târziu de duminică de la Liturghie. Oricum, luni vă dau întâlnire la bisericuţă, mai ales că, pe lângă motivaţia normală de a merge la slujbă într-o zi de sărbătoare, eu am de gând să vă propun două direcţii noi de dezvoltare L.A.V! Discutăm luni.

Lunea următoare, în 20 iunie 2011, vom avea L.A.V! on the bike,

mai pe româneşte, mergem cu bicicletele la pădurea Ceala. Bine, ok, vă puteţi lua şi voi, o bicicletă mai de secol 21 sau barem una de secol 20, ca a mea. 😉

Va fi o mini excursie, ne adunăm la ora 17:00 şi plecăm într-un quest. Nu mergem doar aşa, de amorul artei, ci în căutarea unei comori adânc ascunse în pădure. Unul dintre voi va fi, cel puţin, extrem de surprins de ceea ce va afla acolo. Mai multe nu pot să spun, că ar trebui apoi să plătesc scump indiscreţia!

Cei care nu au bicicletă, să se apuce să caute de împrumut sau să spună.


Peste încă o săptămână, mai exact luni 27 iunie 2011 vom avea o altă activitate practică. Vom îmbina, însă, plăcutul cu utilul şi anume, ne vom despărţi pe tabere de “lucru”:). Noi, fetele, mergem la bucătărie să facem o pizza şi alte bunătăţuri iar băieţii vor avea, de asemenea, sub comanda lui Tudor, ceva de lucru.

La bucătărie fiind, o să apucăm să discutăm şi altele pe  lângă reţetă, cum ar fi diversele mai mici sau mai mari dileme sentimentale ale momentului, precum şi alte probleme de’ale fetelor. Fără urechile indiscrete şi ochii curioşi ai băieţilor prin preajmă.:)

Voi posta necesarul de ingrediente şi fiecare dintre voi va trebui să anunţe ce aduce ca şi contribuţie la bunul mers al reţetei 🙂

Dacă nu ştii să găteşti nici măcar un ou fiert, acum e momentul să laşi deoparte inhibiţiile!
Dacă nu ne iese ceva, putem oricând să dăm vina pe vreme: sigur o să fie prea cald sau prea frig, vedem noi 🙂

Iar băieţii, se descurcă ei şi fără noi vreo două ore, nu, fetelor?:)

 

 

În 4 iulie, planul meu este să vă scot din oraş, dragilor, dar până atunci, mai este un pic de timp. Ne mai vedem noi între timp.

Vă îmbrăţişez cu drag!

Share
Saturday, June 11th, 2011 Articole 2 Comments

L.A.V! – Vară, soare, plajă, baie. Da, dar cum?

 

Sunt vreo 30 de grade la umbră.

Dacă aş putea aş “zbura” înapoi la Pecica, unde e totul verde şi parfumat.

Aşa, între 4 pereţi, ( oricât ar fi ei de spaţioşi, tot 4 pereţi rămân) nu fac decât să meditez la diverse aspecte mai mult (mult mai mult) decât picante ale…verii.

Ahhh, costumul de baie…

Ştrandul…

Marea…

Unde e limita între distracţia normală a verii şi pornografia infantilă? Ce ar trebui o fată de 16 ani să înţeleagă astfel încât să NU îşi dorească un anume fel de expunere publică a trupului ei? Ce ar trebui un adolescent de 16 ani să ştie astfel încât să nu tânjească după “deliciile” plajei?

Multe de spus şi greu de explicat.

Vom face un exerciţiu de discernământ, mâine la L.A.V!

Puteţi să vă aduceţi şi costumele de baie, ca să avem material de studiu 😉

În încheierea serii o să ne uităm la un film, un film scurt, doar de jumătate de oră şi un pic, un film despre … dragoste.  O dragoste mare, copleşitoare şi adevărată. După ce o să plângem (cred) un pic, poate mai discutăm pe marginea lui.

Vă aştept cu mare drag!

Între ridicol, pornografic şi frumos e atâââââââât de largă calea, o groază de nebuni umblă liberi pe ea. Să vedem Calea Îngustă dacă măcar trece pe acolo şi noi pe unde umblăm 🙂

Share
Sunday, June 5th, 2011 Articole 1 Comment


Anunt pe e-mail

Daca doriti sa fiti anuntati ori de cate ori apare un articol nou in site-ul nostru, inregistrati-va in acest formular.Va multumim!