Archive for September, 2011

L.A.V! – sâmbăta asta la Zădăreni

Dragilor şi scumpilor,

facem un L.A.V! ca de vară, acum, în dulcea toamnă a anului 2011 şi plecăm, preţ de o zi şi o seară la Zădăreni.

Ne întâlnim la ora 14:30, sâmbătă,  în gara Arad şi plecăm cu trenul de 14:40 spre Zădăreni – 8 km de Arad. O aruncătură de băţ pe care trenul o va parcurge în vreo 20 de minute 🙂

Acolo ne vor aştepta frumoasele gazde, Cosmina şi Cătălina care au promis să pună în practică experienţa din tabără şi să gătească pentru noi 🙂 Am totală încredere că ne pregătesc surprize delicioase!

Vom umple Zădăreniul de materialele anti avort, poate se mai nasc copilaşi de pe urma trecerii noastre pe acolo şi, după masă, vom merge de o plimbare, până la mănăstirea Hodoş – Bodrog unde vom sta în rugăciune  la Vecernie.

Ne întoarcem cu trenul de ora 21 şi ceva.

Sper să am un grup nou şi proaspăt ca pita de Pecica, de la Pecica 🙂

Vă aştept pe toţi grămadă, dar vă rog să confirmaţi prezenţa voastră până vineri seara, să le spun fetelor câte tacâmuri să pregătească. 🙂

Share
Thursday, September 29th, 2011 Articole No Comments

Tabăra L.A.V! – Cele 3 principii L.A.V! + premianţii ei

Despre tabăra L.A.V! am scris şi voi mai scrie, sunt încă departe de a fi epuizat subiectul.

În seara asta vreau să vă povestesc despre cele 3 principii L.A.V! care au reieşit, atât de frumos, în ziua petrecută acolo împreună cu frumoasa, talentata şi sufletista actriţă a teatrului de stat Arad “Ioan Slavici” – am numit-o aici pe Georgiana Popan.

Georgiana ne-a făcut bucuria de a sta o zi întreagă cu noi la Roşia Nouă, umplând cu sufletul ei mare nu numai tabăra noastră ci şi căsuţa lui moş Tănase, bătrânelul de 98 de ani despre care am mai vorbit şi căruia ea, scumpa de ea, i-a făcut manichiura şi pedichiura cu dragoste şi blândeţe, ca unui bunicuţ adevărat ce este el.

În seara respectivă Georgiana a făcut împreună cu copiii câteva jocuri prin care a căutat să îi înveţe tot felul de chestii faine: încrederea în sine, comunicarea, deschiderea faţă de celălalt.

Pe vreme ce jocul se desfăşura, vedeam cu ochiul liber cum copiii mei îşi dau drumul. Erau câţiva care încă stăteau închişi în sine, ca nişte arici mici şi speriaţi, ascunşi printre ţepii  lor ascuţiţi. Treptat, au început să râdă cu ochii, să fie veseli şi atenţi, să se străduiască să facă mai mult şi mai bine. Frumos!

Din joc, uneori Georgiana le atrăgea atenţia asupra unor lucruri şi de aici am extras eu cele 3 principii după care ne vom conduce activităţile L.A.V!

1. Nu poţi să dai până nu primeşti! şi corolarul său: Dacă nu primeşti înseamnă că TU nu ai dat întâi! – dragoste, atenţie, respect, prietenie, compasiune, milă, ajutor, etc., etc.

2. TU esti, întotdeauna, principalul vinovat!

3. Acoperă şi ignoră greşeala fratelui tău!

Pe seama acestor 3 principii vom mai discuta. Îi aştept pe lav-işti să povestească ei înşişi cum le înţeleg şi cum le pun în practică 🙂

………………………………………………………………………………….

Tararam, tararaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaam, tara -tararaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaam

Doamnelor şi domnilor,

Premiile Taberei de Vară L.A.V! – Roşia Nouă – 2011

Premiile se acordă pe secţiuni diferite, fete şi băieţi.

Secţiunea Băieţi

 

1. Premiul la secţiunea artistic pentru creaţie literară originalăIONUŢ

Ionu m-a surprins extraordinar de plăcut cu poeziile lui proprii, extrem de sensibile, de frumoase şi de inteligente.

Acest premiul îl vom acorda şi în anul următor, dacă vom mai avea cui.

2. Premiul special pentru “Cea mai spectaculoasă schimbare” – GEORGE

George era ariciul din povestirea de mai sus 🙂 El era fumătorul. Bosumflatul. Supăratul.

El a ajuns să fie cel vesel, cel săritor, cel glumeţ. Cel care vrea să se lase de fumat. Cel care, s-a văzut cu ochiul liber, chiar s-a străduit să schimbe ceva la el, a fost dispus să facă un efort, o schimbare. Cel care, ieri, a fost la prima spovedanie din viaţa lui…

Acest premiul îl vom acorda şi în anul următor.

3. Premiul special „Reale tendinţe întru smerenie” şi „Sprijin sufletesc”DAN

Premiul special „Reale tendinţe întru smerenie” îl vom acorda şi în anul următor.

Premiul “Sprijin sufletesc” este un premiu acordat de către ceilalţi copii pentru cel dintre ei care  este cel mai capabil să le asculte necazurile şi să îi sprijine sufleteşte. Îl vom acorda şi în anul următor. În acest an, cel mai nominalizat, atât de către fete, cât şi de către băieţi, a fost DAN.


4. Premiul la secţiunea disciplină – CRISTI

Pentru mine surprinzător, Cristi a fost cel mai disciplinat, cel mai cuminte, cel mai puţin mofturos, cel mai puţin dificil dintre băieţi, altul decât Dan, normal. Când a fost de muncit a muncit, când a fost de dormit, a cerut voie  să doarmă mai mult:), totul într-un bun simţ remarcabil. Tot ce îi doresc eu este să nu îşi piardă pacea aceea pe care spunea că a găsit-o!

Premiul la secţiunea disciplină îl vom acorda şi în anul următor.

De asemenea, tot la Cristi merge şi premiul special din partea lui Andrei pentru cea mai frumoasă cruce meşterită de băieţi. Poza ei o aşteptăm de la cel ce a meşterit-o, Cristi.

5. Premiul special „Curaj la debut în rugăciune”MIHAIL

Mihail mi-e tare drag. Un băiat săritor, cald, harnic, cu bun simţ. Şi curajos! Pentru că îţi trebuie mare curaj să stai în cerc, înconjurat de 20 de oameni, să iei cartea de rugăciune în mână şi, deşi ştii că felul în care tu citeşti nu se apropie de felul în care mulţi dimprejur o fac, să te pui totuşi, la rugăciune. Să îl aud pe Mihail citind rugăciunile de seară, a fost, pentru mine, o bucurie care niciodată nu va înceta să îmi umple sufletul! Respect, Mihail!

6. Premiul special „Glumeţul luptător”DARIUS

Darius are glume în program. Dume. Perle. Unele reuşite, altele nu prea, dar are, are de zis o grămadă. Să nu se vadă că pe el îl doare ceva, că el ar fi un sensibil, că el duce în spate greul unei lupte crunte. După ce treci de glumele lui mai mult sau mai puţin sărate, dai de un om frumos, un adevărat luptător. Sper să nu se dea niciodată bătut!

7. Premiul „Zâmbăreţul plictisit”MARCIAN

Marci este de o inteligenţă sclipitoare. Şi de o lene colosală. De un spirit de observaţie remarcabil. Şi de o covârşitoare nerăbdare. El se plictisea. Vroia altceva. Ce? Habar n-avea. Dar avea, în schimb, replici. Atunci când o să fie dispus să facă un efort şi să îşi depăşească neliniştile va deveni cu adevărat un om important, pentru că are maxim de potenţial. Mi-e grozav de drag de el.

Acest premiu sper să nu îl mai acordăm şi în anul viitor 🙂

8. Trofeul L.A.V! „Cel mai VREDNIC BĂIAT” – ALEX

Despre Alex am mai scris. L.A.Vrednicia merge la el anul acesta.

Premiul L.A.Vrednicia îl vom acorda şi în anul următor.

…………………………………………………………………………

Secţiunea Fete

 

  1. Premiul special Cea mai frumoasă „străistuţă” şi Cea mai bună muză CĂTĂLINA

CĂTĂLINA e o minune de fată: un caracter vesel, sprinţar, lângă care nu te poţi plictisi, cu o poftă de viaţă molipsitoare, în acelaşi timp harnică, inteligentă şi extrem de plină de compasiune faţă de semeni. Mai să scape ea de un anumit obicei pe care nu am să îl numesc eu aici, (ştie ea) şi va fi o fată ca-n poveste.

Poza cu “străistuţa” o aşteptăm de la ea. Cât despre premiul “Muza”, vă explic pe îndelete într-un post viitor 🙂

2. Premiul special “Cea mai caldă prezenţă” – ANA B.

ANA B. e caldă, e blândă, e senină, e săritoare, e dulce, e minunată. Chiar dacă uită, nu face, o lălăie, se pierde în visare, chiar dacă încurcă borcanele, când îi atragi atenţia zâmbeşte, repară, face, drege, astfel încât, în două secunde ai şi uitat că ai putut fi supărat pe ea vreodată. O fire frumoasă de care ne este, deja, dor!

3. Premiul special „Reale tendinţe întru smerenie”MARIA S.

MARIA S. are educaţia Prislop şi asta este tot ceea ce e nevoie să spun.

Acest premiu îl vom acorda şi în anul următor.

4.Premiul special “Cea mai spectaculoasă schimbare”MARIA B.

MARIA B. mi-a mâncat nervii vreo 3-4 zile: mofturoasă peste măsură, alintată, răsfăţată, dificilă. Greu de trezit dimineaţa, greu de culcat seara, diverse alte forme de indisciplină flagrantă. După care, nici nu mai ştiu cum şi de ce, schimbarea: făcea un efort ce se vedea că îi este străin, să nu mai comenteze, să nu mai dea replici, să facă ce i se spune, să mai înghită şi în sec, să se trezească odată cu restul fetelor, SĂ SE SCHIMBE. Apreciez efortul pe care îl face în continuare. Spre sfârşitul celor 10 zile chiar am reuşit să mă înţeleg bine cu ea, iar acest lucru se pare că va continua, pentru că MARIA B. vrea mai mult de la ea însăşi!

5. Premiul special „Încă o Îmbrăţişare”GEORGIANA

Georgiana este atât de dornică de afecţiune încât, dacă ar putea, ar ţine-o tot într-o îmbrăţişare. Dat fiindcă nu se poate, măcar mai cere din când în când “Încă o îmbrăţişare”. Merită un premiu, în speranţa că va găsi cât de curând Dragostea aceea pe care o caută!

6. Premiul special „Persoana de Echilibru”COSMINA

COSMINA este o fată surprinzător de inteligentă, în spatele acelor minunaţi ochi albaştri se ascunde un creier care funcţionează, este o fată care nu face paradă de inteligenţa ei, de ceea ce ştie sau face, e o fată care nu te agresează în nici un fel. COSMINA se străduieşte şi reuşeşte să impună respect şi să îi facă pe ceilalţi să acţioneze aşa cum trebuie. COSMINA este un OM PREŢIOS!

7. Premiul la secţiunea disciplină – OANA

Nu la fel de surprinzătoare pentru mine ca şi CRISTI, pentru că o cunoşteam ceva mai bine, OANA este din aceeaşi ligă cu el: inteligentă, educată, rafinată, cu simţul umorului, cultă, atentă faţă de celălalt, OANA ar fi putut primi din partea noastră o grămadă de premii. Dar remarcabil a fost faptul că, în ciuda educaţiei “în puf” de acasă, atunci când i se cerea să facă ceva ce se vedea clar că nu îi face plăcere (spre deosebire de muuulte alte fete din tabără) OANA strângea din dinţi şi făcea cât putea ea de bine. OANA are bunăvoinţă, acea bunăvoinţă care o face să treacă peste toate obstacolele. Nu a fost nevoie să mă cert cu ea, să strig sau să mă încrunt. Nu a fost nevoie decât să mă bucur de prezenţa ei în tabăra L.A.V!. OANA are ceva foarte greu de găsit în ziua de azi, ceva ce se numeşte: CLASĂ!

8. Premiul special „Compasiune faţă de animale”TEODORA

Uneori acidă, ironică sau supărată pe celălalt, TEODORA, încă un copil, se înseninează într-o secundă dacă apare la orizont ceva cu patru lăbuţe: căţel sau pisoi, cal sau viţel, văcuţă de muls sau arici strâns grămadă, orice are patru lăbuţe devine centrul atenţiei pentru ea. TEODORA este mama tuturor animăluţelor de pe planetă, cu excepţia viespilor 🙂

9. Premiul special „Senzaţii tari”STELIANA

Dacă ne-a pus cineva cu adevărat la rugăciune, ei bine, asta a fost STELIANA: de Sfânta Maria, după ce a muşcat-o pe ea un viespe de picior şi în jumătate de oră tot corpul ei a luat-o razna, cu bubiţe care o mâncau şi alte simptome îngrijorătoare. Am pus-o în maşina părintelui Florin şi, tot drumul spre Ilia am făcut una dintre cele mai fierbinţi rugăciuni din viaţa mea.

Ăsta este cu adevărat un premiu pe care nu vreau să îl mai acord niciodată! 🙂 Slavă lui Dumnezeu că ascultă şi rugăciunile păcătoşilor de noi!

10. Premiul special „Suflet tăinuit”ANA S.

Imaginaţi-vă o fortăreaţă adânc ascunsă în pădure: ca să ajungi la ea trebuie să treci prin codri deşi şi întunecoşi. Apoi trebuie să traversezi nişte ape extrem de învolburate. După aceea, o altă pădure, de data aceasta presărată cu capcane inteligente care aruncă asupra ta foc şi pucioasă. Apoi ajungi pe un drum abrupt şi foarte stâncos. Fiarele pădurii îţi aţin calea. Se întrezăresc, printre copacii doborâţi în calea ta, zidurile înalte ale cetăţii. Ei bine, acolo, bine, bine tăinuit, e sufletul ANEI S. O fi el ascuns bine, dar noi ştim că există…

11.Trofeul L.A.Vrednicia! – LAVINIA

Pentru că e Vrednică, harnică, săritoare, cu zâmbetul pe buze. Pentru că nu se plânge, pentru că ştie să asculte. Am mai scris despre ea.

Tot la LAVINIA merge şi premiul de popularitate acordat de către ceilalţi. Nu e de mirare, nu? Bravo LAVI!

Aceste două premii le vom acorda şi la ediţiile viitoare!

……………………………………………………………………

Vă aşteptăm şi la decernarea Premiilor L.A.V! pe care nu o vom anunţa, pentru că vrem să fie o surpriză pentru toată lumea 🙂

 

Share
Wednesday, September 28th, 2011 Articole 2 Comments

L.A.V! – luni 26 septembrie 2011 – Casa de copii

Să vă reamintesc cine este L.A.V!: copii şi tineri, de pe la 13 ani în sus, ca vârstă, sănătoşi, uneori veseli, alteori trişti, poate chiar romantici câteodată, unii dintre ei. Majoritatea îi au pe amândoi părinţii aproape, în familii mai mult sau mai puţin armonioase dar care caută să facă lucrurile să meargă. Alţii au părinţi despărţiţi sau chiar divorţaţi, dar, măcar încearcă să depăşească această durere. Unii au fost crescuţi în biserică, alţii – foarte departe de ea, dar căutarea Dragostei lui Dumnezeu i-a adus împreună. Toţi sunt sănătoşi fizic şi psihic şi pe cale de însănătoşire sufletească.

Luni, la următorul L.A.V! la care vă invit pe toţi, ne vom întâlni la ora 16:30 în faţa primăriei Arad şi vom merge într-o vizită. O vizită la nişte copii. Ce fel de copii?

Copii mai puţin norocoşi decât noi. Copii părăsiţi de părinţi. Copii care stau pe pat de când se ştiu şi suferă, suferinţa lor, de multe ori fiind întreită: fizică, psihică şi, mai ales, emoţională.

Vom merge la ceea ce se numeşte atât de impersonal “Centru de plasament”, un loc unde copii de diverse vârste sunt îngrijiţi de oricine altcineva decât de părinţii sau familia lor. O să încercăm să le aducem un zâmbet pe faţă, o micuţă bucurie.

Dacă doriţi să le faceţi şi un dar de care să se bucure, mi s-a recomandat să venim cu câte o pungă de musli şi un iaurt de fructe.

Aştept să veniţi toţi, cât mai mulţi, pentru copilaşii mai puţin norocoşi decât noi!

Share
Saturday, September 24th, 2011 Articole 2 Comments

Tabăra L.A.V! – IMN

Ca orice tabără care se respectă, avem şi noi un imn.

E vorba de piesa pe versurile lui Radu Gyr: “Avem o ţară unde…”

Mi-am permis să personalizez un pic poezia, aşa că am adăugat o strofă pe final, o strofă dedicată taberei de anul acesta.

Vă scriu mai jos versurile şi adug şi înregistrarea cântată de maicile de la Diaconeşti, ca să aveţi şi linia melodică, astfel încât să le puteţi învăţa cu toţii şi, atunci când ne vom mai întâlni la L.A.V!-uri, să o putem cânta la unison, pentru că avem o ţară unde…

IMN

Avem o ţară unde au stăpânit odată
Vitejii daci, bărbaţi nemuritori.
Şi unde stau de veacuri laolaltă,
Izvoare, văi şi munţi cu fruntea-n zări.

Avem troiţe sfinte, altare şi icoane
Şi candeli ard cu mii de pâlpâiri;
Avem atâtea lacrimi şi prigoane
Că ne e plin, pământul de martiri.

Avem la Putna sfânt şi viu cu duhul
Pe cel ce-a stat ortodoxiei scut;
Şi azi de-l vom chema să-nving-apusul,
Va răsturna cinci veacuri de pământ.

Avem pe Brâncoveanu pildă tare,
Căci pruncii lui sub sabie-au căzut;
Ca să păzească fără de schimbare
Credinţa dreaptă-n care s-au născut.

Avem Ardealul sfânt, pământul răstignirii,
Cu tunuri sfârtecat de cel viclean;
Avem ierarhii sfinţi, pe Iancu şi martirii,
Pe Horia tras pe roată pentru neam.

Azi iarăşi te-au suit vrăjmaşii tăi pe cruce,
Ardeal cu trei culori împodobit;
Scriind deasupra vina ta cu sânge,
Aceea că ortodoxia ai iubit.

 

Avem o ţară unde, în tabăra din vară

Tot L.A.v.-ul s-a aprins cu bucurii

Şi unde-am învăţat să fim noi, iară

Români curaţi cu suflet de copii.

 

……………………………………………………………………………..

Share
Thursday, September 22nd, 2011 Articole 1 Comment

Un nou an şcolar – un nou început – o nouă şcoală – un nou oraş: PECICA

De luni, 19 septembrie 2011 am păşit cu un entuziasm de nedescris pe culoarele Grupului şcolar “Gheorghe Lazăr” din Pecica în noul an, al doilea, al Campaniei “AlegeViaţa!”

Pecica este leagănul copilăriei mele. Aici am crescut, apa Momacului o am băut, teii ei mi-au îmbătat mirosul primăvara, greierii ei îmi cântă şi acum în serile blânde de toamnă.

Am, aşadar, o datorie morală faţă de Pecica, datorie pe care mă voi strădui în lunile care urmează să o achit, măcar parţial, susţinând în faţa tuturor elevilor de la clasa a 7-a la a 13-a  Campania “AlegeViaţa!”

M-a bucurat deschiderea totală a doamnei directoare Claudia Balaş şi a întreg corpului profesoral care mi-a pus la dispoziţie toate condiţiile pentru buna desfăşurare a campaniei. E un lucru foarte important să îi simţi pe profesorii de lângă tine ca pe nişte aliaţi, ca pe o echipă.

Cât despre copii…

Copiii sunt frumoşi şi deştepţi, mulţi dintre ei de nivelul liceelor foarte bune din Arad.

Copiii sunt interesaţi/ miraţi/ curioşi/ şocaţi/bucuroşi, puşi pe gânduri.

Au trecut doar două zile de campanie în Pecica dar sentimentul cel mai pregnant pe care îl am cu majoritatea dintre ei este că îmi vine să le spun, (şi uneori chiar le spun aşa):

“Voi nu ştiţi ce e Dragostea, nu aţi întâlnit-o niciodată, nu aţi cunoscut-o niciodată. Dar ea există! Dragostea aceea cu “D” mare există! Poate că, unii dintre voi o vor cunoaşte cât de curând!”

Apoi (asta nu mai fac) îmi vine să merg la ei, la mulţi, mulţi dintre ei, să îi iau în braţe şi să stau aşa, câtăva vreme, mângâindu-i uşor pe cap, pentru toate zilele acelea ale unei copilării lipsite de tandreţe, de căldură, de Dragoste…

 

Share
Tuesday, September 20th, 2011 Articole 8 Comments

Tabăra de Muncă şi Duhovnicie Roşia Nouă 2011

Sâmbătă, 10 septembrie, pe undeva prin jurul orei 19:00, un grup foarte vesel şi încărcat de bagaje se dădea jos dintr-un tren prăfuit:NOI!

Sătucul cel verde şi blând rămăsese în urmă, 100 de kilometri înapoia noastră.

Tabăra de Muncă şi Duhovnicie s-a încheiat. Dar, aşa cum Oana foarte frumos a spus la un moment dat pe tren: ” e foarte faină tabăra asta, că nu se termină, se continuă în fiecare luni cu L.A.V!-urile şi nu am sentimentul ăla de tristeţe că ceva s-a încheiat”, nu era, sâmbătă seara vorba de nici un sfârşit, de aceea nu avea nimeni nici un sentiment de nostalgie, tristeţe sau angoasă.

Lumea mă tot întreabă de atunci “Cum a fost în tabără?” În tabără, dragii mei, a fost…interesant 🙂

În primul rând, pentru că a fost la bază un concept mai interesant: o tabără de muncă. Deşi eu am anunţat pe fiecare participant despre ce va fi vorba, se pare că mulţi nu m-au prea luat în serios, astfel că, după primele zile de muncă am avut şi primele discuţii pe tema asta. “Noi am venit în tabără ca să muncim pe gratis pentru alţii???” Nu, noi am venit în tabără ca să muncim pentru Dumnezeu.

Cei care au înţeles acest lucru, şi au fost câţiva, au avut bucurie şi pace. Ceilalţi au încercat să facă, în primul rând, pace cu ei înşişi. Lucru destul de greu, după cum bine ştim 🙂

Aşadar, programul taberei L.A.V! a fost următorul:

1. Trezirea la 7:30. Ulterior am aflat că fetele îmi detestau, la unison, soneria telefonului :))) Ca o alternativă, Andrei bătea cu un capac de tablă într-un lighean de tablă, strigând, în acelaşi timp:”Deşteptareeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!!!!!!!!!”. Acest sunet se pare că le plăcea mai mult, aviz părinţilor care nu îşi pot deştepta prinţesele să meargă la şcoală.

2. Înviorarea

În primele zile înviorarea a făcut-o Andrei. Apoi eu, în timp ce el mergea pe deal cu băieţii să adune lemne, îmbinând înviorarea cu munca.

Normal că unor fete le era o leeeeeeeeeeeeeeeneeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee…Drept pentru care, la o adică, o nuieluşă peste fund rezolva rapid problema cu “eu nu potttt să aleeeeeeeeerg”. Ba putea!

3. Rugăciunile de dimineaţă făcute în biserica ce se afla peste drum de tabără, o bisericuţă minunată din lemn, cu pictura originală şi foarte frumoasă, ce datează de pe la 1808.

4. Apoi micul dejun, servit de echipa formată de cei doi care erau, pe rând,  “Casnicii zilei”. Responsabilitatea lor era să pregătească micul dejun, prânzul şi cina pentru restul lumii (cam 20 de persoane), să strângă masa şi să spele vasele. Am aici de povestit până-i lumea! În postările viitoare, dacă mai apuc 🙂 Destul şi bine că mâncarea a fost, cu extrem de mici şi nesemnificative excepţii, bună, gustoasă, digestă şi îndestulătoare. Nădăjduiesc că, de acum încolo, mulţi dintre ei se vor gândi de două ori înainte să lase farfuria nespălată pe masă sau înainte de a se apuca să strâmbe din nas în faţa meniului. Nu e uşor să fii “casnic”, nu-i aşa? iar mamele voastre asta fac de când vă au pe voi, de vreo 10-20 de ani.

5. Munca.

O zi de fân

O zi de cartofi. (de aici nu am poze, că era prea greu, nimeni nu mai avea chef de figuri de stil)

O zi de coasă – băieţii, de clătit rufe la râu – fetele – şi de făcut curat în casa şi în ograda lui moş Tănase, despre care vă voi povesti pe îndelete în postarea următoare.

Şi alte felurite munci specifice locului.

Greu, măi frate, pentru prăpădiţii de noi, veniţi de pe asfalt şi evadaţi dintre 4 pereţi şi mult prea multă tehnologie.

6. Ora 14:00 sau 15:00 sau chiar 16:00, de la caz la caz, în funcţie de cum s-au organizat casnicii zilei – Prânzul: felul 1, felul 2, desert.

7. Înapoi la lucru

8. Rugăciunile de seară în bisericuţă – pe undeva pe la ora 20:00.

9. Cina şi focul de tabără

Vremea a fost superbă.Am avut timp şi de o zi întreagă de drumeţie pe culmile dealurilor. Am mers cu căruţa şi am cântat.

Am însufleţit satul!

Duminica şi în sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului ne-am îmbrăcat în port popular.

Pe moş Tănase, după Sfânta Liturghie la care nu mai ajunsese din cauza bolii de la Paşte, l-am invitat să ia masa cu noi.

 

Apoi băieţii au mers să facă un fotbal cu băieţii satului.

Am avut timp pentru toate: timp să ne rugăm, timp să muncim, timp să mâncăm împreună, timp de rugăciune înainte şi după masă, timp de joacă, timp să învăţăm despre viaţă, timp să scoatem la iveală neputinţele sufletelor pentru a le putea curăţi prin discuţii şi împăcări, timp să fim Îngeraşii Păzitori ai cuiva şi să îi transmitem mesaje, timp de bucurii, de glume, de joacă, timp de lucru manual, timp de meşterit, timp de somn după masa (unii), timp pentru canon (alţii), timp să îi ajutăm pe oameni, timp să ne apropiem de Dumnezeu şi de celălalt, timp să privim cerul spuzit de stele, timp să aprindem focul, timp să stăm cu picioarele în pârâu, timp de discuţii, timp de dragoste şi compasiune, TIMP.

Ne-am întors în nebunia oraşului şi, într-o mare grabă, am acordat deja la primul L.A.V! al acestui an şcolar, Premiile TABEREI L.A.V!

Voi posta într-un post viitor toate premiile împreună cu fotografia premiatului, urmând ca, într-un cadru festiv/surpriză să acordăm şi diplomele şi premiile propriu zise.

Deocamdată dezvălui pentru marele public doar la cine merge anul acesta Marele trofeu L.A.Vrednicia!

Secţiunea fete – Lavinia

Secţiunea băieţi – Alex (băiat al satului, pe care l-am cunoscut acolo,  cu tatăl mort într-un accident acum 5 ani, cu situaţie de viaţă dificilă, dar care s-a integrat minunat în tabăra noastră, a muncit ca un vrednic şi s-a străduit să înveţe, să înţeleagă şi să se adapteze tuturor cerinţelor impuse de noi. RESPECT, ALEX! )

L.A.V! -ul merge mai departe!

Ne-am întălnit luni, pentru câteva ore, iar lunea viitoare, deşi eu voi pleca la Pecica pentru următoarea perioadă, propun să ne întâlnim la un film. Ce ziceţi? Mi-e dor de un film la Cinema Dacia. Aşa, clasic: cu popcorn şi suc.

Vă aştept, deci, la 16:50, în faţă la Dacia.

Grupul de la L.A.V!-ul de luni, şi oricare alţii. Listele sunt deschise 🙂

Bucurie! Un an şcolar plin de vrednicie, de bucuria învăţării şi a lucrului bine făcut să aveţi!

Share
Friday, September 16th, 2011 Articole 3 Comments


Anunt pe e-mail

Daca doriti sa fiti anuntati ori de cate ori apare un articol nou in site-ul nostru, inregistrati-va in acest formular.Va multumim!