Archive for May, 2013

Irina a născut…

…azi noapte, un băieţel sănătos 🙂 Surpriză!:)

Vă ţin la curent 🙂

 

Share
Friday, May 31st, 2013 Articole 1 Comment

Irina din Maramureş sau Despre plasa de salvare ţesută de Dumnezeu

Ce urmează să vă relatez este o întâmplare cât se poate de reală despre cum nici o fărâmă de efort nu e niciodată în zadar, despre cum Dumnezeu are felul Lui de a pune lucrurile în mişcare, despre cum leagă El oamenii cu legături invizibile, subţiri ca firul de păianjen dar la fel de puternice, doar că…ridicată această legătură la putere dumnezeiască.

Oamenii implicaţi în povestea ce urmează să o relatez sunt, fiecare dintre ei, nişte oameni extraordinari, astfel încât, s-ar putea să îmi iau libertarea de a le dedica câte o postare separată unora. Poate voi face un fel de mini-serie din această poveste care este departe de a se fi încheiat.

Nu am să încep cu începutul. Încep cu ceea ce s-a petrecut în urmă cu o săptămână.

Postam pe grupul celor care se ocupă cu Campania AlegeViaţa! din ţară un mail în care îi rugam să o pomenească în rugăciune pe Irina, gravidă în 8 luni care vrea să facă avort(!).

Cine e Irina?

Irina nu e vreo adolescentă de 15-16 ani care a rămas gravidă pentru că nu a fost atentă la primele două module din campanie. Nu. Irina este o femeie în toată firea, de 26 de ani, căsătorită, care are 2 copii.

Păi şi atunci ce nevoie are ea de ajutor de la noi, veţi întreba, pe bună dreptare.

Şi cum adică “vrea să facă avort la 8 luni de sarcină, poate ai greşit când ai scris – veţi fi gândit voi- poate e însărcinată în 8 săptămâni”.

Nu, dragii mei, am scris corect şi voi aţi citit bine: Irina din povestea noastră, mamă a 2 copii, e gravidă în 8 luni şi vrea să facă avort.

Ce s-a întâmplat? Într-o seară, pe la orele 21:00, primesc un telefon de pe un număr ce nu-mi era cunoscut. Era Lenuţa, nepoata Irinei sus amintite, care mă ruga, disperată, să o sun pe mătuşa ei şi să vorbesc cu ea, poate o conving că nu e bine ce vrea să facă. Şi mi-a mai zis un detaliu semnificativ: Irina încercase cu câteva zile înainte să îşi ia viaţa, crezând că, astfel, scapă de problemă.

Şi acum, de-abia, după ce v-am făcut cunoscută problema, am să încep să vă spun începutul acestei poveşti, felul delicat şi complicat în care Dumnezeu ţese vieţile oamenilor fără ca ei să aibă habar.

În iarnă, cândva, nici nu mai ştiu când, am avut noi la asociaţie o şedinţă din aia de-a noastră, mai mult sau mai puţin productivă (am zis eu “mai puţin” – cârcotind, cum fac eu de obicei!) în care, printre altele, i-am rugat pe cei de faţă să spună despre Campania AlegeViaţa! în stânga şi în dreapta, după principiul universal valabil “nu se ştie de unde sare iepurele” – mai pe româneşte  sprijinul financiar sau cine-ştie-ce-alt-ajutor.

Bun.

Peste vreo două zile, Dorel, un coleg de la asociaţie, mă sună, îmi spune entuziasmat nevoie mare că i-a dat numărul meu de telefon verişoarei lui primare care este profesoară de română la Socodor şi că ea o să mă sune să mă cheme să fac Campania AlegeViaţa! acolo.

“Uau, ce să zic, am cârcotit eu din nou în sinea mea, mare brânză că o să merg la Socodor! Nici nu ştiu unde e Socodorul pe hartă! Eu nu de asta aveam nevoie, etc, etc, etc.”

Noroc că, politicoasă fiind, mi-am reţinut comentariile răutăcioase.

A doua zi mă sună, la fel de entuziasmată ca Dorel, Ramona, verişana cu pricina. Rămâne ca în săptămâna aia haotică ce poartă denumirea de “Şcoala Altfel” să merg să fac câteva module din campanie la Socodor.

Nu prea mai aveam loc de întors. Din respect pentru Dorel pe care îl apreciez foarte mult, din respect pentru entuziasmul profesoarei şi al directorului care m-a sunat mai apoi, am convenit că ne vom întâlni în zilele cu Şcoala Altfel.

Zis şi făcut.

Două zile consecutiv am fost la Socodor, ocazie cu care am aflat şi unde este pe hartă.

La Socodor, copii ca toţi copiii, unii mai răsăriţi decât alţii, unii interesaţi, alţii ba. Printre ei, Lenuţa. O fată ceva mai inteligentă, cu mai mult aplomb dar cu o privire de o tristeţe nemărginită care mi-a atras atenţia. Ulterior am aflat şi povestea ei, poate am să v-o spun altădată. Destul şi bine că i-am reţinut faţa. Le-am dat numărul meu de telefon, să mă sune dacă au nevoie de vreun ajutor de orice fel.

Peste două luni m-a şi sunat, după cum vă spuneam. Lenuţa s-a gândit că o să ştiu eu ce să îi spun mătuşii ei ca să o ajut să treacă peste momentul acela greu.

“Cum să fie gravidă în 8 luni?!” – m-am minunat eu la telefon, atunci, seara. “Poate vrei să spui în 8 săptămâni!”

“Nu, mi-a răspuns Lenuţa, în 8 luni e gravidă! Iar zilele trecute a luat un pumn de medicamente, de au venit cu salvarea la ei, că ea vrea să moară, să scape “- a mai zis nepoata îngrijorată.

Aoleu!

“Bine, o sun!” – nu mai era timp de parlamentări filosofice şi psihologice.

Mi-am făcut o cruce mare şi am sunat-o pe Irina. Era târziu şi nu a răspuns. I-am trimis un mesaj cât am putut eu de cald şi a doua zi m-a sunat ea.

E o femeie simplă, cu 7 clase, dintr-un sat din Maramureş. Măritată, cu 2 copii. Problema cu acest al treilea copil este că nu e făcut cu soţul ei, de unde şi natura conflictului.

Am încurajat-o, i-am zis că găsim soluţii şi pentru micuţ, treaba ei e să îl aducă acum pe lume sănătos şi i-am dat-o în grijă colegei mele de campanie din Satu Mare – Adriana Hagău.

Adriana – o minunăţie de femeie, toată numai suflet, peste două zile  s-a urcat în maşină şi a mers în satul Irinei de unde a luat-o, a dus-o la medic, la analize şi a găsit cazare pentru ea până naşte, departe de casa cu conflicte.

Între timp a trecut o săptămână.

Irina e bine. Copilul – o fetiţă – sănătos. (V-am spus, nu e aşa, că toţi copiii “născuţi” în campanie în Arad sunt fetiţe, da?:)… Irina nu se dezminte:)…)

Impresionant a fost răspunsul celor din ţară!

Am primit 4 propuneri concrete de la familii sau femei care doresc să adopte copilul şi alte, mai multe, propuneri de ajutor, de găzduire temporară sau de ajutor financiar la nevoie.

Fantastic!

Fiecare dintre cei ce mi-au scris pe mail, cu poveştile lor extraordinare.

Dintre ei, vă voi scrie zilele următoare despre Ecaterina, o tînără femeie care ne dă clasă multora despre ce înseamnă a fi CREŞTIN, OM, MAMĂ – toate cu majuscule. Voi reveni.

Între timp, aşteptăm să nască Irina.

Dacă ar fi să vizualizez pânza pe care a ţesut-o Dumnezeu pentru fetiţa ce urmează să se nască, plasa de salvare, cred că pe ea s-ar distinge clar, semnul crucii.

De la o şedinţă oarecare la o asociaţie, la Dorel care o sună pe verişana profă de română, la verişana care vorbeşte cu directorul şcolii, la directorul şcolii care ia decizia să mă cheme în şcoală, la fata cu privire tristă, Lenuţa, în ochii căreia jucau lacrimi atunci când vorbeam despre dragostea de părinţi, la mătuşa ei din Rozavlea – Maramureş  – gravidă în 8 luni cu gând de sinucidere, de ucidere a pruncului nenăscut, la Adriana care cu o zi înainte de a merge după Irina a avut o întâlnire cu părintele Tănase ajuns specialist în salvat copii pe care nimeni nu îi doreşte care tocmai atunci avea o conferinţă la Satu Mare, la Ecaterina, una dintre femeile ce s-au oferit să adopte pruncul nenăscut şi care locuieşte într-un sătuc românesc din Ucraina, care îl are ca duhovnic pe fratele geamăn al duhovnicului meu…

Ahhh, minunata plasă de salvare a unei copile nenăscute! Abia aştept să o cunosc!

Gesturi mici, uneori fac o atât de mare diferenţă! Ce pot eu să îmi imaginez că înseamnă o vorbă de-a mea, de-a ta, o informaţie transmisă cu dragoste, un strop de interes faţă de celălalt? Lumea întreagă! Pentru că fiecare prunc salvat înseamnă lumea întreagă!

Şi viceversa, de ce nu. Fiecare clipă irosită în indiferenţă sau în dispreţ faţă de cel de lângă noi, ucidere curată – şi nu cred deloc că folosesc vorbe mari.

Acum rămâne să vedem copila născută şi ajunsă, nu în sistemul ucigaş de suflete, ci la o familie creştinească, adevărat creştinească, să o crească cu dragoste, să o primească cu rugăciune.

Vă rog pe toţi, să o pomeniţi pe Irina, mămica unei fetiţe pentru care Dumnezeu a ţesut cu mult, mult timp înainte de a se naşte, o minunată plasă de salvare.

Voi reveni.

 

 

Share
Monday, May 27th, 2013 Articole No Comments

Ne paşte extincţia!

Deşi am multe să vă povestesc, preiau, totuşi, acum, un articol de pe un alt blog pe care îl urmăresc, aşa cum am mai făcut-o, de altfel, pentru că împărtăşeşc îngrijorarea lui Cantemir. Citiţi mai jos:

De cand exista Romania ca stat modern nu s-au nascut atat de putini copii ca in martie 2013!

Nu mai devreme decat acum 3 luni, ne exprimam ingrijorarea  in legatura cu reculul dramatic si fara precedent al natalitatii autohtone din ultimul an. Nu era primulnostru semnal, cu toate acestea, nadajduiam  ca asemenea rate patologic de scazute sunt mai degraba fenomene singulare, accidente nefericite, imposibil de repetat la intervale atat de mici, pentru ca sfideaza si cele mai pesimiste scenarii ale demografilor!

Ultimele date publicate de Institutul National de Statistica, ne demonstreaza inca o data contrariul. Cu o rata bruta a nasterilor atingand dupa nici 3 luni un nou minim istoric, martie 2013 a devenit in mod oficial luna in care s-au nascut cei mai putini copii din ultimii 95 ani de istorie moderna a Romaniei, instituind fara echivoc cronicizarea fenomenului. Mai mult, evidentele sugereaza ca rata natalitatii va atinge un nou minim istoric in mai putin de 2 luni!

In ce priveste populatia stabila a Romaniei, acesta a scazut la 1 aprilie 2013 cu 26.643* fata de 1 martie 2013, fiind estimata la:

18.656.568↓

E ca si cum ar fi disparut de pe fata pamantului, in numai o luna, un oras de marimea  Sighisoarei (Mures). Ceasul demografic si-a iutit cu 5 secunde ritmul halucinant din februarie, astfel ca in martie am ajuns sa ne imputinam intr-un ritm de “numai” 36 romani/ora sau de:

1 roman la fiecare 1 minute 41 secunde

Sporul negativ se explica prin:

1 nastere la fiecare 3 minute 17 secunde !!!

1 deces la fiecare 2 minute

si o pierdere neta prin migratie externa de:

1 roman la fiecare 2 minute 30 secunde

Ca se nasc din ce in ce mai putini copii, nu mai constituie o noutate pentru nimeni. Demografii ii spun tranzitie demografica. Liberalizarea avortului, accesul nerestrictionat al femeii la educatie, piata muncii si contraceptie, scaderea mortalitatii infantile, urbanizarea si, mai nou, migratia externa masiva, tocmai a celor apti de a face copii sunt tot atatia factori care, cumulati, explica in mare masura de ce copiii de azi au in preajma lor mai multe rude adulte decat fartati de varsta lor. Nedumerirea este de se nasc atat de putini copii de la an la an? Ce ingrijoreaza nu este instituirea fenomenului, care s-a produs acum mai bine de 2 decenii, in iarna seaca a lui 1989, ci accelerarea sa fara precedent din ultimii ani. Spre exemplu, in primele 3 luni ale anului 2013 s-au nascut cu 2,6% mai putini copii fata de aceeeasi perioada a anului trecut si respectiv cu 4,4%, 13,2%, 14,4% si 18,7% mai putini fata de perioadele ianuarie-martie 2011, 2010, 2009 si 2008! Mai mult,  in top 5 al lunilor cu cele mai mici rate ale natalitatii din ultimii 6 ani se gasesc numai luni din perioada 2011-2013: martie 2013, decembrie 2012, aprilie 2011, aprilie 2012 si februarie 2013.

Ne-am pierdut oare instinctul de supravietuire? Ce maladie ascunsa ne previne in a nu reflecta preventiv, de dragul si spre folosul nostru, la potentialitatea concreta a extinctiei identitare? Cat de inconstienta ne este apatia? De unde atata iresponsabilitate fata de generatiile viitoare, carora le pregatim, nici mai mult, nici mai putin decat stergerea suicidara de pe orice harta a viitorului?

Adevarul este ca nu ne putem inchipui acum cat de tare o sa dardaim la senectute in iarna demografica pe care cu atata incapatanare ne-o asternem noua si copiilor nostri! Atunci nici o masura paleativa nu ne va mai potoli frisonul…

*Reprezinta sporul demografic total (sporul natural+soldul migratiei externe).

http://camarasdelumini.wordpress.com/2013/05/17/ne-paste-extinctia-populatia-romaniei-la-1-aprilie-2013/

Share
Monday, May 20th, 2013 Articole No Comments

Nici o întrebare fără răspuns! Vino la Oaşa!

Asociaţia Ieromonah Arsenie Boca

Filiala COLUMBA

 

Organizează

3 zile duhovniceşti la OAŞA

– ediţia a III-a –

 24 mai 2013 – 26 mai 2013

Tema ediţiei:  Familie sau Carieră?

 

 

Pentru tineri cu vârsta peste 15 ani care caută răspunsuri sincere de la oameni sinceri.

Vor răspunde: părintele Iustin, stareţul mânăstirii Oaşa, absolvent al Facultăţii de Electrotehnică din Timişoara şi părintele Marcel Hancheş absolvent al Facultăţii de Automatică şi Calculatoare din Timişoara.

 

Preţ: 150 Lei / persoană

Locuri disponibile: 17

Termen de înscriere 20.05.2013

Plecarea vineri 24 mai 2013 orele 15:00 din parcarea Kaufland.

Întoarcerea duminică 26 mai 2013 în jurul orelor 20:00

 

Contact:  Daniela Popescu  0744 773 524 şi Daniela Tamaş 0735 394 989

sau pe mail la anamaria@alegeviata.org

 

Share
Tuesday, May 14th, 2013 Articole No Comments

Hristos a Înviat!

Pentru cei care încă nu au aflat:

HRISTOS A ÎNVIAT!

 

Share
Sunday, May 12th, 2013 Articole 1 Comment


Anunt pe e-mail

Daca doriti sa fiti anuntati ori de cate ori apare un articol nou in site-ul nostru, inregistrati-va in acest formular.Va multumim!