Archive for September, 2016

Mamă la 13 ani – file de poveste adevărată

Azi dimineaţă conduceam emoţionată maşina care mirosea a merele proaspete adunate din grădină când îmi sună telefonul şi o voce tânără îmi spune:

– Am ajuns!

Apăs ceva mai tare acceleraţia, fac un mic slalom printre şoferii adormiţi din trafic şi fentez vreo două din cele 100 de semafoare de pe Vlaicu doar ca să ajung un pic mai repede la gară unde mă aşteptau … graviduţa mea de 13 ani (“face 14 în noiembrie” – cum o prezinţă mama ei 🙂 .. ), tatăl copilului ei ( viitorul soţ – sperăm noi 🙂 .. ) şi mama fetei (mamă de 5 copii şi bunică pentru a 7-a oară 🙂 ..).

Oameni simpli şi săraci, de la ţară, care nu fuseseră de prea multe ori prin “city”.

Îi recuperez eu, buimaci de cap după călătoria cu trenul şi ne îndreptăm după cuvenitele pupături şi îmbrăţişări, spre spitalul matern din Arad. Nu aşteptăm nici o clipă, părea, mai degrabă, că am fost aşteptaţi, asistenţa stătea în pragul cabinetului când am ajuns. Ne interoghează:

-Dumneavoastră?

Zic:

-Pentru un consult am venit.

Asistenta:

-Pentru cine? Pentru dumneavoastră?

“Ei, mă gândesc, aş vrea eu.”

Zic:

-Nu, pentru… (îmi caut cuvintele)…domnişoara.

Asistenta, care o fi văzut ea multe la viaţa ei, îi aruncă o privire şi mi se adresează:

-Câţi ani are?

Zic:

-13.

Mama intervine:

-Face 14 în noiembrie!

Asistenta intră în cabinet după ce ne întreabă dacă avem vreo preferinţă de a fi consultată de un medic anume (aveam 🙂 ..) apoi, peste vreo 10 minute iese şi îmi face mie semn:

-Vă rog să veniţi dumneavoastră, doamna doctor vrea să vă pună o întrebare.

“Interesant”, gândesc eu şi intru.

Asistenta:

– Doamna doctor vrea să ştie dacă păstrează sarcina.

Un limbaj cât de poate de neutru. Aşadar asta era! Primul lucru, primul gând: dacă ucidem. Ucidem?

-Nu! – am spus. Nu este vorba aici de avort.

………………………………………………………………….

Peste puţină vreme doamna doctor a sosit şi noi, fetele, am intrat în cabinet. Era prima consultaţie ginecologică din viaţă pentru această tânără mămică. Doamna doctor a fost cât s-a putut de blândă cu ea şi apoi am văzut pe ecran bebeluşul!

Doamna doctor:

E sănătos! Uite cum îi bate inima! Are 11 săptămâni.

ecografCu mixul de sentimente pe care îl experimentam cu toatele am ieşit din cabinet.

Desigur, o să spuneţi voi indignaţi, cum e posibil aşa ceva? O copilă de 13 ani şi jumătate să aibă relaţii intime când ea ar trebui încă să se joace cu păpuşile!??

Şi totuşi…

…acolo este o inimioară care bate!

Da, mămica este o fetiţă, dar de ce vă miraţi aşa fariseic când ştiţi foarte bine câtă pornografie ne înconjoară, cât de puţină dragoste a mai rămas în lume şi cât de departe pare a fi un Dumnezeu abstract închis între zidurile înalte ale bisericii acolo unde de 100 de ani nimeni nu a mai făcut strop de pastoraţie în sat?

…………………………………………………………………………

Am urcat familia în maşină şi, în timp ce brodam planuri de nuntă (facem nuntă!! 🙂 ..) am mers cu ei la un supermarket de unde le-am cumpărat de-ale gurii (“nu am mâncat niciodată un ananas” – a zis graviduţa. “bananele îţi plac? – am plusat eu. “da”- zice 🙂 ..) ca să aibă ceva sănătos de mâncat măcar pentru o vreme şi articole de igienă strict necesare, graţie unor bani pe care îi primisem cu o zi înainte de la un sponsor căruia vreau acum să îi mulţumesc pentru promptitudine! Mulţumesc, Robert! 

De 100 de lei am cumpărat vitamine şi ce i-a mai prescris medicul în timp ce mă minunam la farmacie cât de imposibil de scumpe pot fi.

-Şi cei care nu au bani??? întreb eu.

Farmacista:

…………………………………………………………………………….

Cu nonşalanţă, în maşină în drum spre gară, proaspăta mămică declară:

-Mi-e somn!

Îşi aşează capul pe umărul bărbatului firav de care va fi de acum legată pe veşnicie prin copilul ce o să vină şi închide ochii a somn.

E conştientă de ceea ce se întâmplă? Puţin probabil. E capabilă să se descurce? Singură nu, dar nu e cazul. Suntem alături de ea.

E, însă, suficient de matură, de înţeleaptă şi de deşteaptă încât să ştie că vrea să dea viaţă acestui copil a cărui inimă am văzut-o azi cum bate.

Te iubim, Ramona!

 

Share
Wednesday, September 21st, 2016 Articole No Comments

Anul 7 – Campania “AlegeViaţa!”

Dragii mei,

cu mare bucurie vă anunţ, acum, la început de toamnă, că am intrat în al şaptelea an de când derulăm în Arad şi în ţară Campania de informare “AlegeViaţa!”.
7 ANI!
O grămadă de timp!
În aceşti 7 ani am crescut frumos, am evoluat duhovniceşte, am acumulat experienţă mare, am întâlnit mii de oameni, am învăţat să iubim!
Vă mulţumesc tuturor! Ne-aţi fost alături cu sufletul, cu rugăciunea, cu …portofelul 🙂
Am născut copii, am crescut copii, am mângâiat durerile, am plâns, (m-am plâns 🙂 ..), ne-am împiedicat şi am căzut, apoi ne-am ridicat.
În acest nou an şcolar, vechi şi noi bătălii aşteaptă să fie duse. Vechi şi noi trăiri aşteaptă să fie simţite. Vechi şi noi informaţii trebuie transmise mai departe, toate sub lumina blândă a Evangheliei pe care datori suntem să o trăim, să o vestim.
Cred cu tărie că ne veţi fi alături şi în acest nou început. Am demonstrat că se poate, că facem treabă bună şi că putem schimba lucrurile prin dragoste.
Aşadar demarăm campania de informare “AlegeViaţa!”, anul acesta şcolar, pe două fronturi: în şcoli şi în parohii. Deja am început acest “pui” al Campaniei de informare “AlegeViaţa!” pe care l-am numit “Dragoste şi cuvânt”- seria de întâlniri cu tinerii – în Şimand la invitaţia pr. Mircea Hurdea. Am avut două întâlniri cu tinerii şimăndani, întâlniri care au fost atât de MI-NU-NA-TE încât numai majusculele pot fi utilizate pentru a vă transmite o fărâmiţă din starea pe care am avut-o împreună cu ei 🙂 Vom continua pe parcursul următoarelor săptămâni.
S
Sunt deschisă la propunerile altor parohii interesate de acest nou şi incitant proiect care, sunt convinsă, îi va ajuta pe tinerii ortodocşi să se ferească de capcanele lumii moderne şi să găsească izvorul de bucurie nesecat pe care îl caută cu atâta disperare.
Vă cer sprijinul în continuare pentru că avem nevoie de bani pentru deplasări, pentru materiale, pentru cărţi, pentru oameni.
După cum ştiţi toate activităţile se desfăşoară prin Asociaţia IKON în al cărei cont vă rog să trimiteţi orice sumă de bani pe care o puteţi dedica pentru ca acest demers să poată merge mai departe.
Contul este deschis la Banca Transilvania Arad – RO46BTRLRONCRT0285292901
Fără un sprijin financiar constant nu vom putea să funcţionăm la capacitate maximă mai departe, iar cei care vor pierde suntem tot noi pentru că tinerii sunt ai noştri.
Şi o mică poveste de final de mail şi început de sezon: avem o tânără graviduţă în 2 luni din judeţ – 13 ani şi 9 luni care are nevoie de ajutorul nostru. Recunosc, sărăcia în care trăieşte  împreună cu mama ei această copilă pe cale de a deveni mamă, m-a impresionat. Mama ei a refuzat categoric ideea unui avort. Vom avea nevoie de bani pentru consulturile medicale, pentru vitamine, alimente şi articole de igienă, dar sunt convinsă că printre cei ce veţi citit aceste rânduri vor fi şi cei dispuşi să o ajute.
Vă rog să ne pomeniţi în rugăciune ori de câte ori puteţi.
Vă doresc tuturor, preoţi ori profesori, elevi sau studenţi, un an rodnic, frumos şi plin de dragoste, pentru că dragostea este mai mare decât toate!
cu drag,
Anamaria
Share
Monday, September 19th, 2016 Articole No Comments


Anunt pe e-mail

Daca doriti sa fiti anuntati ori de cate ori apare un articol nou in site-ul nostru, inregistrati-va in acest formular.Va multumim!