Cristian – singur pe lume

---------------------------------------------------

Dacă în urmă cu mai bine de un an vă scriam ca să vă semnalez situaţia unei tinere eleve excepţionale care avea o situaţie materială mai mult decât dificilă şi care, în clasa a 12-a fiind, avea probleme financiare care îi îngreunau extrem de mult ultimul an de liceu, acum vin în faţa voastră cu un update şi cu o nouă poveste de viaţă.

Ca urmare a apelului meu precedent, o frumoasă şi generoasă familie din Arad s-a oferit (şi s-a ţinut de cuvânt 🙂 ) să îi acorde tinerei din clasa a 12-a lunar, suma de 200 de lei până când îşi va termina liceul şi îşi va găsi un post. Lucru care s-a şi întâmplat. Tânăra noastră este acum o entuziastă învăţătoare la Turnu. Misiune îndeplinită!

Mulţumim tuturor celor care au ajutat-o să ajungă acolo unde, de altfel, şi-a dorit!

Acum, însă, vin în faţa voastră cu o altă poveste de viaţă. Una dură, dureroasă, aşa cum, uneori, viaţa reală poate fi.

Cristian este un tânăr care a împlinit în septembrie 16 ani.

Tatăl a dispărut din viaţa lui imediat după naştere iar la câţiva ani mama l-a părăsit lăsându-l în grija unei bunici diabetice, cardiace dar foarte sufletiste.

Bunica avea o căsuţă cât o căsuţă pentru păpuşi pe un deal din zona Vărădiei de Mureş. Căsuţa micuţă le oferea, totuşi, ceea ce mulţi alţii nu au: un acoperiş deasupra patului, o sobă şi un pat. Aveau o curte unde creşteau câteva găini şi o grădină de unde îşi cultivau una-alta. Trăiau.

Bunica, însă, în august anul acesta, a murit.

Cristian a rămas singur pe lume.

Mama lui îşi trăieşte netulburată existenţa în aburi de alcool şi fum de ţigări prin Arad, tatălui i s-a pierdut urma prin ceva sătuc uitat de lume.

Acum, în căsuţa lor a venit să locuiască mătuşa lui Cristian cu cei trei copii ai ei. Ea găteşte, spală.

Azi Cristi mi-a spus ceva ce m-a impresionat cu adevărat: nu atât lipsa banilor (amărâta aia de pensie de 250 de lei pe care o avea bătrâna) îl doare pe el acum, ci faptul că nu mai are cine să îi spună o vorbă bună…

Haideţi, dragii mei, să punem umărul şi să îi spunem noi o vorbă bună acestui copil care, vrea – nu vrea, trebuie să se ia la trântă cu viaţa.

A terminat clasa a 9-a cu medie peste 8. Nu a avut niciodată vreo problemă cu colegii sau profesorii – mi-a mărturisit dirigintele lui.

Haideţi să îi oferim împreună, până la terminarea liceului, o bursă lunară de 250 de lei care să îl ajute să rămână la şcoală.

“Vreau să îmi iau BAC-ul!” – a zis azi Cristi.

Are ochi limpezi şi blânzi. Hotărâţi.

Haideţi să nu lăsăm un copil bun să se piardă pe coclaurile întunecate ale sărăciei extreme.

Cristian chiar merită o viaţă! Îl putem ajuta?

Puteţi dona orice sumă în contul asociaţiei noastre specificând: Pentru Cristian Marc sau îmi puteţi cere detalii suplimentare dacă este cazul.

Asociaţia IKON

C.I.F. 34139519

Cont bancar (IBAN): RO46BTRLRONCRT0285292901

Banca Transilvania Arad

Într-un fel sau altul, vom face în aşa fel încât să adunăm minim 250 de lei lunar pentru el până la terminarea liceului. Sunt convinsă din nou că merită tot efortul!

 

Share

Nici un raspuns inca

Exprima si tu un gand...


NOTA :
Administratorii isi rezerva dreptul de a modera comentariile pe acest blog



Anunt pe e-mail

Daca doriti sa fiti anuntati ori de cate ori apare un articol nou in site-ul nostru, inregistrati-va in acest formular.Va multumim!