NPI

---------------------------------------------------

(neuropsihiatrie infantilă)…

…este o secţie a spitalului judeţean.

În principiu copiii care ajung să fie internaţi acolo sunt cei cu probleme psihice: depresii, tentative de suicid, consum de droguri, etc. Dar nu numai.

Într-una din serile trecute telefonul îmi sună şi aud o voce de fată care, printre hohotele de plâns mă întreabă dacă mă deranjează. Nu mă deranja. Era o fată pe care am cunoscut-o cu ceva vreme în urmă datorită campaniei de informare “AlegeViaţa!” şi cu care am rămas în relaţii amicale.

Acum are 17 ani şi este în depresie. De ce este în depresie o fată de 17 ani? Ehehe…poveste lungă.

Dar uite că m-a căutat pe mine aşa că am mers să văd cum o pot ajuta.

Doar că acolo am întâlnit nu numai povestea ei de viaţă ci încă vreo câteva la care vreau să vă fac părtaşi.

1. Laurenţiu – 14 ani.  Depresie severă cu risc de suicid.

Vreo câteva luni nu a ieşit din casă. Dependenţă de calculator, mai exact jocuri online. Mama, o minunată fiinţă trăind într-o lume paralelă, nu a părut multă vreme prea îngrijorată de fenomen, nici măcar de faptul că unicul ei copil nu merge cu lunile la şcoală. Nici acum nu pare deloc conştientă de ceea ce se întâmplă cu fiul ei. Copilul, de o inteligenţă deosebită însă sedat la maxim, aproape plutind, ţinându-şi cu greu superbii ochi albaştri deschişi, mai găseşte putere să se răstească la ea atunci când vine să ne deranjeze mica discuţie.

2. Samuel – 1 an şi 4 luni. Abandonat.

samiIniţial când îl vezi, te îndrăgosteşti instantaneu: are nişte ochi albaştri imenşi, un ten alb şi e foarte activ. Apoi…urmează şocul în momentul în care micuţul se aşează în patru labe, îşi ia avânt, şi se loveşte cu toată puterea posibilă de gratiile de fier ale pătuţului. (cine o fi fost deşteptul care să facă un pat de fier pentru bebeluşi şi copii cu probleme psihice? but, hei, who am I to ask stupid questions?) Indiferente, asistentele privesc detaşate şi rostesc sentenţios: “aşa fac toţi copiii abandonaţi” de parcă asta ar fi mai firesc decât ziua mohorâtă de toamnă de afară. Privirea lui Samuel nu e nici veselă, nici limpede. Uneori de-a dreptul te îngrozeşte privirea lui sau grimasa pe care o face.

Dar atunci când Paula a început să se joace cu el a început să râdă, ca un copil ce e. Un pic de atenţie, un pic, doar, şi a redevenit ceea ce trebuie să fie: un copil nevinovat.

3. .Ana Maria – 2 ani. Abandonată.

ana maria

O fetiţă abandonată, la fel ca Samuel. Spre deosebire de el, nu scoate nici un sunet. NICI un sunet. E foarte cuminte, se joacă atentă cu mânuţele până adoarme. Doarme mult. E un copil trist. Paula a făcut o observaţie interesantă: dacă ar da-o cineva să cânte la un instrument i-ar face bine, pentru că a ţinut minute îndelungate un ritm exact lovind cu unghiuţa gratiile (de fier, fireşte) patului. Desigur, din când în când, cum fac toţi copiii abandonaţi, (nu-i aşa?) se dă cu capul de gratiile cu pricina.

Sigur, nici unul dintre cei doi copilaşi abandonaţi nu este botezat, aşa încât să nu poată beneficia de ajutorul împărtăşaniei. Fireşte.

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Cei doi adolescenţi au avut, însă,  şansa de a fi vizitaţi sâmbătă după masa de un preot excepţional care a stat cu ei pe îndelete de vorbă, le-a acordat timp fără zgârcenie, i-a spovedit şi astfel azi dimineaţă au venit la Liturghie şi s-au împărtăşit.

Fantastica schimbare de pe feţele lor poate ar fi trebuit să fie filmată pentru ca să putem argumenta ştiinţific, la o adică, felul în care lucrează Dumnezeu în vindecarea bolilor psihice.

Fata, a cărei depresie nu este atât de severă, avea astăzi la prânz o faţă limpede şi luminoasă, iar din ochii ei mari şi verzi dispăruse umbra aceea întunecată. Dacă nu ar fi slabă încât de-abia se ţine pe picioare, ai zice că e în spital dintr-o eroare.

Băiatul, a cărui depresie este mult mai gravă (deadly combination între dependenţa de calculator şi trauma datorată despărţirii părinţilor) avea, cu toate astea, cu totul şi cu totul altă dispoziţie şi o privire infinit mai limpede.

Aşadar, din terapia necesară celor doi adolescenţi depresivi şi celor doi copilaşi abandonaţi, vom întruni mâine L.A.V!-ul la spitalul judeţean secţia NPI.

Vă aştept pe toţi acolo, începând cu ora 15:00. Simpla prezenţă a unor tineri de vârste apropiate are proprietăţi curative excepţionale. Veţi vedea 🙂

 

Share

Nici un raspuns inca

Exprima si tu un gand...


NOTA :
Administratorii isi rezerva dreptul de a modera comentariile pe acest blog



Anunt pe e-mail

Daca doriti sa fiti anuntati ori de cate ori apare un articol nou in site-ul nostru, inregistrati-va in acest formular.Va multumim!