Terapie şi … terapie la NPI

---------------------------------------------------

Aşadar, dragii mei, ne-am adunat la NPI într-o după masă de toamnă.

Şi acolo, ce să vezi? Salonul plin cu copii care mai de care mai cu probleme, plin de mămici … care mai de care mai cu probleme. De-abia, de.abia găseai câte o gură de aer de respirat.

Trupa mea s-a adunat şi atunci, ce ne-am gândit noi? Ce-ar fi să dăm un spectacol? Să schimbăm aerul bolnav într-unul bucuros, privirile sedate în unele vesele, venele în care curg prin tuburi chimicale în vene palpitând de sânge viu.

Zis şi făcut!

teatru npi

Am mutat repede publicul pe o parte a salonului, unul din paturi s-a transformat în bancă şi replicile din piesa “Alegerea” au început să se audă în liniştea care a cuprins salonul.

teatru npi2

Daniela, Paula şi Ciprian au deschis spectacolul.

secventa

A urmat secvenţa cu Ana – care se rujează în aşteptarea prietenului ei 🙂  -, Viorel şi Maria.

Publicul ( fata I. şi băiatul- Laurenţiu, de care am scris în postarea anterioară) aproape că nu mai respira, de emoţie. Cu aşa un public chiar că dai totul pe scenă!

public npi

 

Apoi Paula şi Ciprian, două suflete mari şi minunate, ca de altfel toţi cei ce au fost acolo, au repetat, au repetat şi au …repetat….una dintre scenele lor. 🙂

paula si cipri2

Până a ieşit 🙂 cu veselia ei şi aerul şmecheresc al lui 🙂

paula si cipri

 

Repetiţiile noastre au durat până când asistentele mai că nu ne-au dat afară 🙂 Dacă era după public, ar fi trebuit să ne interneze 🙂 Probabil la fel ar fi zis şi doctorii dacă ar fi venit în vizită :))

A doua zi, însă….

primim un mesaj:

“Hei! Sunt Laurentiu.  Am sunat pentru ca m-am simtit fericit si am simtit nevoia sa o transmit si altora. Va salut. Laurentiu”
În ziua următoare, Bogdan şi Paula  au mers din nou pe acolo.
grup npi
 S-au legat prietenii. S-au discutat multe. S-au lămurit (sperăm) şi mai multe.
Însănătoşirea psihică şi sufletească cere timp, atenţie şi dragoste. Zâmbete şi …poze 🙂
grup npi 2
………………………………………………………………..
Azi, I. s-a externat.
Mi-a trimis un mesaj: “Am ajuns acasă şi sunt fericită. Mi-am scos cercelul din nas că mi-am dat seama că mi-s frumoasă aşa cum sunt.”
Cei doi copilaşi abandonaţi de care vă povesteam, au fost la rândul lor, externaţi.
Ana Maria
ana maria gratii
şi Samuel
sami gratii
îşi aşteaptă acum părinţii adoptivi la centrul de pe strada Tudor Vladimirescu.
Nevoia lor de dragoste e colosală! Sperăm, ne rugăm, să aibă parte de o şansă în viaţa care deja i-a pus la încercare.
……………………………………………………………..
Săptămâna viitoare luni, ne vom aduna din nou la secţia NPI pentru a încerca să aducem un strop de bucurie în inimile rănite ale copiilor de acolo. Vă aşteptăm şi pe voi să vă alăturaţi trupei noastre. În viaţă bucuriile se împletesc cu necazurile, dar cum ar fi să altoim tot mai multă şi mai multă Bucurie în necazurile celor din jur? 🙂

 

Share

Nici un raspuns inca

Exprima si tu un gand...


NOTA :
Administratorii isi rezerva dreptul de a modera comentariile pe acest blog



Anunt pe e-mail

Daca doriti sa fiti anuntati ori de cate ori apare un articol nou in site-ul nostru, inregistrati-va in acest formular.Va multumim!