Despre tânăra mămică, tătici volubili şi medici cu suflet mare

---------------------------------------------------

Au trecut două săptămâni şi a venit clipa ca tânăra noastră mămică Ramona să vină la un control, să fie luată în evidenţă şi să îl cunoască pe medicul care îi va fi alături pentru următoarele 6 luni.

Pe o vreme câinoasă ca de sfârşit de noiembrie, ireală după weekendul de vară ce tocmai trecuse, biruind lapoviţa măruntă care ne tăia răsuflarea, ne întâlnim într-o staţie de tramvai: mămica de “14 ani în noiembrie” îmbrăcată primăvăratic, bunica/mama şi, emoţionată, eu.

Ajungem la policlinica municipală unde ne aşteptam să fie lumea şi ţara. Nu era. Lapoviţa avea şi ea rolul ei. 🙂  Asta nu înseamnă că am aşteptat mai puţin de o oră 🙂 O familie frumoasă cu o mămică cu burtică (am estimat eu – luna a opta), un tătic tânăr şi un băieţel de vreo 5 ani aşteptau şi ei. După ce frumoasa mămică intră în cabinet tăticul anxios intră în vorbă:

-De la ce oră aţi venit?

-De pe la 17:00, oftez eu. Şi ca să schimb vorba întreb: Când vine bebe?

Tăticul se luminează tot la chip şi răspunde:

-Peste o lună!

Ramona ne privea cu ochi strălucitori:

-Ai avut dreptate când ai zis că e în 8 luni.

-Aşa o să fie şi burtica ta, zic eu.

Tăticul îşi continuă povestea:

-Noi tot am mai vrut încă un copil dar nicicum nu a venit. 5 ani am tot aşteptat şi am încercat, soţia a făcut şi tratament…Abia acum a venit. O să fie o fetiţă, a zâmbit el larg, luminos.

………………………………………………………………………….

Intrăm în cabinet. O doamnă asistentă care le-o fi văzut pe toate şi ne privea cam circumspect şi un domn doctor cu alură adolescentină.

Ramona se aşează sfioasă pe un scaun.

-Eşti însărcinată? întreabă blând domnul doctor.

-Da, şopteşte tânăra mămică.

-Câţi ani ai?

-Fac 14 în noiembrie.

Zâmbesc. A învăţat lecţia 🙂

Apoi consultul decurge cu calm, atenţie şi dragoste. Nimeni nu moralizează, nimeni nu se încruntă.

Apoi bebe apare pe ecran şi domnul doctor îl măsoară cu atenţie.

Îi auzim inimioara cum bate. Ne bucurăm.

La sfârşitul consultului medicul spune cu un surâs reţinut:

-Nu e bine, e chiar foarte bine copilul.

Respirăm uşuraţi. Dau să plătesc dar el îi spune asistentei:

-Haideţi să nu le luăm decât pentru ecografie.

…………………………………………………………………………………………

De restul de bani ce ne-au mai rămas am mers şi am cumpărat fructe şi tot felul de alimente deşi ştim că Ramona le va vomita cam pe toate 🙂

Mulţumim sponsorilor noştri care au dorit să îşi păstreze anonimatul dar care ne-au oferit confortul psihic necesar. Am avut bani pentru toate pentru că ştim bine că Dumnezeu, dătătorul a toate, este cel care a iubit cel dintâi acest copil. Şi noi împreună cu EL.

Ne vedem peste o lună 🙂

IIS

 

Share

Nici un raspuns inca

Exprima si tu un gand...


NOTA :
Administratorii isi rezerva dreptul de a modera comentariile pe acest blog



Anunt pe e-mail

Daca doriti sa fiti anuntati ori de cate ori apare un articol nou in site-ul nostru, inregistrati-va in acest formular.Va multumim!